Povestind povesti

Ma gandeam acum la povesti, la realitate, la realitatea povestilor.

Eu personal nu cred ca povestile ne parasesc vreodata, poate le parasim noi pe ele, dar ele raman in viata noastra, in noi pana la sfarsit fie ca suntem constienti de asta fie ca nu.

De ce ne indepartam de povesti? Sau mai bine spus de ce in timp privirea ni-se opacizeaza catre povesti si simtim nevoia sa ne ancoram in realitate? Sa fie momentul in care nu mai descoperim lumea? Sa fie momentul in care 'crestem' si avem alte prioritati?

Prin toate cate se intampla povestile sunt acolo caci noi suntem povestea. Amintirile sunt povesti, visele si dorintele sunt povesti, fricile si angoasele sunt povesti. Viata este o poveste. Noi suntem povestea, povestitorul si creatorul povestii.

Goya a zis ceva ce a ramas cu mine, ca nu ii e frica de capcauni, demoni si diavoli caci de la ei stie la ce sa se astepte ci de oameni ii e frica caci ei sunt singurii care se ascund si uita cine sunt sau cine ar trebui sa fie.

Ma amuza atunci cand oamenii imi spun ca de acum sunt mare si in consecinta ar trebui sa ma comport mare. Dar ma comport mare, sunt mare, poate mai mare decat multi dintre cei care imi spun ca ar trebui sa ma comport mare. Ce inseamna mare pana la urma in acceptiunea lor de nu ma incadrez profilului?

Sa fi serios, sa nu mai deschizi ochii mari la lume, sa devii sclavul nevoilor imediate si doar ele sa iti domine simtirea? Sa te blazezi intr-un dramatism apatic? Sa iti faci griji pentru un viitor incert in loc sa pui mana sa ti-l construiesti? Sa imi ridic piedici pe care apoi sa ma chinui sa le depasesc desi nu sunt reale ci doar fabricate? Sa caut solutii la probleme care nu exista? Sa imi duc existenta inclestata plina de fricile cauzate de ce ar putea fi? Sa te conformezi unor reguli care nu iti apartin si la care nu ai aderat niciodata?

Sorry, but I don't swing that way

Eu sunt pe principiile Que sera, sera! si Carpe diem baby! mie imi plac visele si sperantele primavaratice, mie imi place sa redescopar lumea, mie imi place sa vad realitatea plina de culoare, viata si pasiune, mie imi place sa vibrez si sa exist in toata plinatatea simturilor mele. Mie imi place sa ma agit si sa descopar, sa simt fiorul provocarii si neprevazutului, mie imi place sa alerg si sa simt fiorul liniei de finish.

Povestile pentru mine sunt peste tot in jur, peste tot in mine, toti oamenii sunt povesti unii cu zane, altii cu demoni, unii cu lumina, altii cu intuneric, unii cu ambele , si cu totii facem o poveste uriasa, unica, povestea lumii.

Nu ar trebui sa ne indepartam de povesti niciodata, caci ele nu se indeparteaza de noi, si poate ar fi frumos din partea noastra sa le rasplatim constanta.

Povesti si personaje fantastice suntem cu totii, incercati sa nu uitati asta niciodata si viata va lua o alta intorsatura, una fascinanta, luminoasa si unica.