Somer de criza

Corect ar fi, somera de criza, caci asa este prietena mea Amanda. Saptamana trecuta pe 26 August 2009, intr-o miercuri, in jurul pranzului, Amanda a fost chemata in biroul Sefului care impreuna cu un alt Sef mai mic, au informat-o ca nu mai este nevoie de serviciile sale. Bugetul se restrange, departamentul ei se desfiinteaza, caci deh, in aceasta perioada tulbure multe departamente inceteaza sa existe si trec in nirvana departamentelor.

Amanda i-a ascultat, a dat din cap intelegator, si-a cerut dreptul la somaj, s-a ridicat si a plecat. Si-a facut curat pe birou, si-a luat la revedere de la unii si de la altii, iar apoi a plecat spre ceea ce o asteapta.

Cand ne-am intalnit in weekend la o cafea, in mod bizar parea usurata si nu suparata pentru ceea ce s-a intamplat. Mi-a explicat ca desi este o perioada dificila din punct de vedere financiar, pe de alta parte planuieste sa profite cat mai mult de acest timp pe care l-a primit datorita crizei.

Sa profiti? Adica? A inceput sa imi povesteasca cum, atunci cand lucra, era mereu frustrata de faptul ca nu putea sa faca anumite lucruri, sa citeasca, sa invete, sa investeasca si in ea insasi. Acum insa planuieste sa ia aceasta pauza din viata ei de hamster pe rotita si sa o fructifice cat mai mult.

Un nou inceput, in care va folosi cunostintele adunate pana acum pentru a evita, pe cat posibil, sa ajunga din nou in situatia sufocanta dinainte.

O priveam cum imi povestea animata de planurile sale, si intr-un fel o invidiam pentru capacitatea ei de a lua o situatie total dezavantajoasa si de a o transforma intr-un lucru pozitiv pentru ea si viitorul ei. Ma gandeam ca eu daca as fi fost in locul ei, cel mai probabil m-as fi crizat si as fi fost extrem de anxioasa legat de ceea ce va urma.

Uneori cred ca e mai usor sa stam comozi in coconul nostru, chiar daca nu este exact ceea ce ne dorim, decat sa ne asumam riscuri si sa incercam sa devenim ceea ce ne dorim. Evident asta pana cand nu mai avem de ales si trebuie sa actionam intr-o directie sau alta. Insa poate acest tip de ultimatum nu este un lucru rau, caci ne forteaza sa luam o decizie, sa o apucam pe calea noastra.

Iti urez mult succes Amanda si sper sa iti priasca aceasta pauza cat mai mult!