Tesand Cuvinte

Cand mi-a venit in minte acest titlu Tesand Cuvinte mi-a venit in engleza dar l-am tradus si varianta in engleza intentionam sa o pun ca si subtitlu. Am scris-o, stiam ce vreau sa scriu in acest post, dar ca si idee m-am gandit sa verific pe google daca nu cumva exista deja aceasta sintagma, si surpriza, surpriza, exista, si inca in multe variante, si chiar ca trade mark.

Un sentiment de frustrare m-a cuprins caci e tare greu in zilele noastre sa creezi ceva, uneori am impresia ca tot ce poti face e sa zici aceleasi lucruri dar in cuvintele tale, din perspectiva ta, dar cumva acest lucru nu e satisfacator, poate fi oarecum suficient, dar in nici un caz satisfacator.

E ca o capcana, ca un cerc fara sfarsit, iti vine o idee, respiratia ti-se precipita si zici Eureka!, si incerci sa inabusi in tine teama ca daca si ea e luata... si incepi sa scotocesti sa cauti, sa vezi daca deja exista, unde exista... si cel mai adesea descoperi ca exista, poate nu exact in aceeasi forma cum ai gandit-o tu, dar esenta...

Intr-un fel suntem condamnati la acest lucru prin insasi natura noastra umana si parcursul dezvoltarii noastre ca si fiinte. Aici ma refer la cum descoperim lumea, cum o percepem, cum o asimilam. Cu totii urmam acelasi drum al dezvoltarii, sunt si multe diferente date de experientele prin care trecem, mediu, la ce suntem expusi sau la ce nu, dar esenta, concretul sunt cam aceleasi.

Un exemplu ca sa intelegeti cam la ce ma refer este ca eu atunci cand am inceput sa invat la scoala despre curente literare - trend-urile ideilor in cuvinte- am descoperit surprinsa ca eu deja in dezvoltarea mea ca si mini-scriitor trecusem prin toate, fara sa le cunosc, fara sa stiu despre ele, pur si simplu in mod natural facusem acest lucru. Mi-a placut aceasta descoperire dar m-a si facut sa ma intreb: And now, what next?

In literatura exista multe cazuri de idei, situatii, angoase, dileme asemanatoare la scriitori din tari diferite, din perioade diferite, uneori contemporani, care nu stiau unul de altul dar care au scris la fel despre aceleasi lucruri, interesant dar si frustrant pentru scriitor in sine in acelasi timp. O alta fateta a acestei dorinti de a crea ceva doar al tau, ceva ce nu a mai fost al nimanui niciodata este ca poti foarte usor sa cazi in derizoriu, in absurd, in lipsa de sens, atunci ajungi sa creezi doar pentru a crea, arta de amorul artei etc., dar pentru mine si asta este inacceptabil.

Imi mai gasesc alinare in cuvintele altora care au simtit la fel ca mine si care nu au renuntat si care au creat ceva doar al lor. Spre exemplu mi-a placut foarte tare cand am citit jurnalul lui Leonardo DaVinci si el avea o stare de anxietate si isi spunea ca totul a fost creat si ca el nu mai poate face nimic nou...Si uite cat s-a inselat. Nu ma intelegeti gresit, nu compar stadiul nostru de dezvoltare cu cel din vremea lui, dar idea in sine, si anume ca spectacolul nu se termina decat atunci cand se lasa cortina, asa ca pana cand acest lucru se va intampla eu voi sapa in continuare... Cine stie... maybe, just maybe.