Trecutul ca suport

Stiti cum uneori exista anumite lucruri pe care esti pur si simplu convins ca nu le vei putea face niciodata? Care iti par un capat de tara si simti ca nu ai cum, ca nu ai capacitatea, puterea, energia, inteligenta necesare sa treci peste ele?

Eu, daca stau sa ma gandesc, au fost mult mai multe asemenea momente, decat momente in care mi-am spus ca pot si ca nu am de ce sa pun presiune pe mine. Insa, am trecut peste toate si prin toate, cu brio as putea adauga, deci ar trebui sa imi fi invatat lectia, nu?

Iar atunci cand am din nou momente de cumpana sa merg sigura de mine inainte. Dar credeti ca e asa? Nu, in mod evident ca nu, caci aparent atunci cand vine vorba de reusite amnezia functioneaza perfect, iar cand e vorba de nesigurante sunt premianta.

Dar am invatat eu in facultate un termen care imi place si de fiecare data cand ma apuca piticii ma gandesc la el. Parca vad si acum, in amfiteatrul Eminescu ne preda o doamna draguta Beowulf si ne-a poavestit dansa cum e treaba cu reinforcing past.

Reinforcing past (trecutul ca suport) este o tehnica literara prin care autorul, pentru a construi personajul, ne arata ce a reusit acesta in trecut. Ne povesteste de fapte glorioase, istorii cu talc si cu happy end, lupte castigate etc. si prin toate acestea ne arata cum este caracterul personajului sau setandu-ne asteptarile legate de acesta. Deci, prin prisma reusitelor din trecut, ne arata de ce anume este capabil personajul in prezent si viitor. Ma gandesc… daca merge in legende, merge si la mine, nu? Si eu sunt tot om.

Asa ca, atunci cand simt ca incepe sa ma cuprinda vartejul fricilor si al nesigurantelor, prind a ma gandi la evenimente de mult apuse in care simteam la fel si totusi am iesit victorioasa. Imi aduc aminte de momente cum ar fi examenul la liceu cand eram afona la matematica si in ciuda meditatiilor extinse, aveam mari indoieli legat de sansele mele de reusita. Imi aduc aminte de BAC si admiterea la facultate, care m-au tinut timp de un an ca o demoisela intr-un turn, caci nu aveam voie sa fac altceva decat sa invat, etc., multe asemenea situatii mai serioase sau mai neserioase, dar iata ca sunt aici, sunt bine, si cu fiecare asemenea etapa am crescut si cu fiecare asemenea etapa voi creste.

Deci, ma gandesc eu asa, nu prea exista elemente de stres, doar ne concentram, incarcam, ochim si foc catre ceea ce ne dorim, trecand cu bocanceii peste nesigurante la fel de reale ca minciunile.