Un domn Schmecker si doamna sa

Ieri dimineata asteptand autobuzul, imaginea atipica a unui domn in varsta imi atrage privirea si ma determina sa fiu ceva mai atenta la dansul.
Este un domn foarte in varsta, sa tot fi avut pe undeva pe la 75- 80 de ani. Este scund, si slab, si putin adus de spate. Ce are atat de special domnul? va veti intreba. Ei bine cel mai special lucru la domnul de care va povestesc este aerul. Da, da, cum ati citit. Sa va povestesc ca sa intelegeti toata tarasenia.

Domnul avea in picioare niste tenisi Converse clasici (pentru necunoscatori, alb cu negru), niste pantaloni de stofa gri, o camasa alba cu o vesta verde peste, iar deasupra un sacou tot gri, dar nu de costum, ci sacou de strada. Mai avea o palarie tot gri cu banda neagra asezata elegant intr-o parte si totul se completa cu o geanta neagra tinuta pe diagonala. Ma uitam amuzata la domnul extrem de in varsta si ma gandeam ca totusi are un aer atat de tineresc si imi parea diferit de toti oamenii de aceeasi varsta pe care i-am cunoscut.

Domnul avea un aer strengaresc cu acea palarie, iar intreg ansamblul de tenisi, geanta trendy si privirea lui jucausa se constituiau intr-o imagine foarte faina, chiar imi parea un om care nu isi considera batranetea ca un sfarsit ci doar parte dintr-o calatorie. In timp ce ma gandeam eu la aerul domnului, il vad ca migreaza in dreapta mea si dupa el pash-pash, o doamna. O doamna in perfect contrast cu domnul.

Doamna purta o fusta lunga de voal foarte colorata, o bluza de acelasi fel ce atarna neglijent pe ea. Avea niste clipsuri uriase in urechi si ochelari greoi cu rame de sidef. Dar cea mai mare diferenta dintre cei doi era privirea, era aerul lor. Domnul se misca agil si increzator, doamna tematoare si dezorientata doar se tinea dupa el parand ca nu ar putea sa se descurce singura. Doamna imi dadea senzatia ca are o privire obosita si fara lumina, pe cand domnul era exact contrarul ei.

S-au postat in fata refugiului pentru calatori iar domnul s-a rezemat smechereste de cadrul din jurul unui copac. De undeva a scos un trandafir (serios, nici sa vreau nu mi-ar trece prin cap sa inventez asemenea detalii) si a inceput sa il miroasa si sa se joace cu el. Doamna, langa el, imitandu-i gestul s-a sprijinit de acelasi cadru, dar arata ca un sportiv sfarsit la finalul unei curse. Contrastant.

Nu stiu cum a fost viata lor, nu stiu daca domnul a fost un dandy si doamna a dus tot greul, nu stiu povestea ridurilor de pe fetele lor, nu stiu de ce s-a stins lumina din ochii doamnei, sau cum a reusit domnul sa o pastreze pe a lui, eu stiu doar ca imaginea lor a fost una interesanta si care sub cerul alb al diminetii, printre oameni grabiti si in zgomotele sacadate ale traficului, m-a facut sa ma gandesc ca in mod cert cum ne traim varstele poate fi si o chestie de atitudine.