Eu as trai intr-un loc unde imaginarul si realul se suprapun si se confunda.
Undeva pe un platou de munte, sus un cer cristalin si luminos, jos o pajiste verde intinsa pe care s-ar afla sute de rafturi inalte cu carti.
Nu ar exista pereti ci doar asa pe pajiste ar fi rafturi si birouri de citit, peste tot vantul ar canta o muzica acordata trairilor provocate de povestile/ gandurile/ teoriile impartasite de autorii ascunsi in pagini.
In jur ar fi pasari si animale care s-ar plimba libere printre oamenii aplecati asupra cartilor vechi sau noi, mari sau mici, pergamente si paper-backs.
Oamenii cand s-ar intalni ar discuta vrute si nevrute despre ce au mai descoperit, ar dezbate si ar disputa, s-ar provoca unii pe altii si ar vorbi pasionati despre ceea ce ii misca.
Ar invata si ar propaga gandirea, ar spune povestile inaintasilor, si astfel ca oamenii sa inteleaga...schimbarea este unica constanta.
"Panta rei, ouden menei".
Dvs./ Voi unde ati trai daca ati putea? Oriunde, loc real sau imaginar, nu exista limite.
Post new comment