Vietile altor oameni

In genere evit cersetorii, nu as putea pune exact punctul pe 'i' de ce fac acest lucru, pentru ca imi e mila, pentru ca ma simt vinovata cand nu le dau bani, pentru ca uneori dupa ce le dau bani am un sentiment confuz, pentru ca uneori sunt agresivi, cred ca as putea insira multe lucruri, dar nu as putea spune care dintre ele este si motivul adevarat.
Poate toate sau poate sunt doar justificari pe care mi-le spun eu mie.

Insa din cand in cand, mai exista cate un cersetor (as vrea sa folosesc alt cuvant mai prietenos, dar nu stiu altul) care ma pune pe ganduri, care trezeste ceva in mine, si cel mai adesea sunt oamenii in varsta care cersesc. Ii vezi la un colt de strada, pe la metrou, stand cuminti in fata unui magazin. La unii se vede ca sunt alcoolici, la unii nu, altii sunt curatei si ingrijiti, ceilalti sunt murdari si jerpeliti, dar cu totii sunt oameni in varsta amintind uneori prin anumite elemente vestimentare de perioada lor.

Unele doamne au batic si vestuta, unii domni au ramasite de costume vechi, nu stiu daca ale lor sau ale altora. Ma impresioneaza acesti oameni si privindu-i in contrast cu noi cei tineri si nelinistiti, a se citi crizati, ma gandesc la ei si la noi.

Si ei au fost copii cuiva candva, si ei s-au jucat si alergat candva, si ei au avut vise si dorinte, si ei au sperat si tanjit. Poate ca unii au si avut ceea ce si-au dorit, poate ca unii au avut vietile pe care candva si le-au dorit, poate ca au fost iubiti si adorati de cineva la un moment dat in viata lor... dar iata, acum, sunt acolo, la acel colt de strada, asteptand in tacere sa primeasca ceva de la cineva.

Eu nu am de unde sa stiu cum a fost viata lor, daca a fost buna sau rea, eu nu stiu decat repere general valabile, ca la un moment dat s-au nascut, la un moment dat au visat, la un moment dat au iubit, la un moment dat timpul s-a scurs, poate cu ei constientizand asta sau nu, si acum isi petrec amurgul printre straini ce ii privesc rauvoitor sau nu, care le ofera indiferenta sau nu...

Eu cand ii vad imi pare rau caci in opinia mea batranetea ar trebui sa fie altfel, ar trebui sa fie linistita si sa fim inconjurati de iubirea celor dragi. Ma gandesc ca si eu pot ajunge asa, in viata nu exista garantii, cu totii ne dorim chestii, cu totii visam la anumite lucruri, dar asta nu inseamna ca si facem demersurile necesare pentru a ne trai viata asa cum ne-am dori.

Nu stiu eu, dvs. trageti concluziile daca sunt necesare... eu un singur lucru stiu ca avem o singura viata, iar modul in care se sfarseste in mod natural este cat se poate de previzibil si real, asa ca poate ar fi bine sa facem tot ce putem face atunci cand il putem face fiind tot ceea ce am putea fi.