Visum vitiosus

Aah viciul meu...!

Viciile... unele dintre acele lucruri care stim ca nu sunt bune pentru noi, dar care sunt totusi atat de nestapanit in noi. Unele dintre acele lucruri care ne provoaca placeri nesfarsite, dar impotriva carora trebuie sa luptam cu noi insine... Pai de ce? Nu ar fi mai simplu sa ne lasam purtati de ele, de placere, de principiile ei hedonistice...? Am trai putin, dar am sti ca am trait facand tot ceea ce ne-am dorit, ca am mancat cand si ce ne-am dorit, ca am baut cand si ce ne-am dorit, ca am fumat cand si ce ne-am dorit...

Hm. Oare cum ar fi o lume ca cea de mai sus? O lume in care consumul de varii produse nocive ar fi urias... Ce Bio, ce organic, ce light, ce fara conservanti, ce fara coloranti, ce fara fum, alcool 0%, alea alea... Am avea o speranta de viata mai mica, ca deh toate grasimile alea tre' sa se depuna si ele undeva si ce loc mai bun decat o artera de ici de colea...
Am face mai putini copii caci ca sa ne reproducem avem nevoie de aparate reproducatoare functionale... alea, alea.
Am fi mai putin productivi si creativi, caci dech la un moment dat pana si creierul se imbiba si neuronul oboseste...

La un moment dat ne-am auto-distruge si am ingrosa randurile maiasilor, aztecilor, egiptenilor, etcaetera... si cei care vor aparea dupa noi, e un ciclu, se vor mira si zgai la noi si intreba: Oare astia de ce au disparut? Si cand vor descoperi tonele de ambalaje ne-biodegradabile, si vor afla ce bagam noi in noi, ce respect aveam pentru propria persoana si cat de lipsiti de auto-control si dorinta eram, vor avea si raspunsul: De prosti!

In consecinta am fi tot noi functionand la un sfert din abilitatea noastra, bucurandu-ne de viata noastra la un sfert din capacitate, iubind, simtind, traind doar un sfert din tot ceea ce ar putea fi...

Si ce daca? ma intrebati. Dap, sunt de acord, aveti si dvs. dreptate. Si ce daca ne-am trai viata doar pe sfert? Si ce daca nu am face lucrurile pe care le dorim? Si ce daca am trai doar intr-o stare de semitrezie pana murim? Si ce daca ne-am comporta ca niste animalute ce asteapta sa fie duse la taiere? Si ce daca am refuza sa ne asumam propria viata punanad-o la bataie?

Sincer nu am un raspuns... nu voi spune ca este pacat din punct de vedere religios, desi poate este, nu voi spune ca fiinta umana este fiinta superioara dotata cu abilitatea de a alege si bla, bla, bla, nu stiu asemenea lucruri eu, eu nu am un alt raspuns pentru acest sir de si ce daca decat ca eu nu imi doresc ca viata mea proprie si personala sa fie asa, nu vreau sa fiu sclava dependentelor mele, fricilor mele, nesigurantelor mele.

Vreau pe cat posibil sa fiu tot ceea ce as putea fi, astfel ca atunci cand sunt pe ultima suta de metri sa am cat mai putine regrete, ideal nici unul. Iar daca nu voi fi tot ceea ce as putea fi macar sa stiu ca am incercat si ca nu am depus armele fara o lupta zdravana.

Acuma nu ma intelegeti gresit, un viciu ici, unu' colea, eu tot mai pastrez, asa de aroma , ca nu aspir la pozitia de Maica Tereza, dar alea care ma controleaza ele pe mine, acolo slefuiesc pana dau forma pe care o doresc eu.