Zebra Alba nu are idoli, ea cand va fi mare nu vrea sa fie ca nimeni decat ca ea insasi. Nu are un model pe care il urmeaza, nu viseaza sa fie precum cutare sau cutarica.
Are favoriti, preferati si neplacuti dar niciodata nu a zis Ce as vrea si eu sa fiu ca ...
Cand era mica a descoperit multi care i-au placut, care au ajutat-o sa creasca prin povestile lor de viata sau imaginare. Caci da, si Zebrele citesc, iar cele Albe au chiar o mare pasiune pentru asta.
Cand era mica fiecare carte care trezea ceva in ea, care o transporta in alte lumi o facea sa simta o admiratie desavarsita pentru autorul ei, si mereu si-a dorit sa poata si ea sa scrie, dar in felul ei, pe limba ei de Zebra Alba, dar niciodata nu si-a dorit sa fie ca altcineva decat ca sine.
Pe drumul sau lung si intortocheat Zebra Alba a avut sansa sa vada multe lucruri, sa cunoasca multe zebre, sa afle nenumarate experiente, dar niciodata nu si-a spus ca ce bine ar fi sa nu fie ea insasi, nici macar in momentele in care lipsa ei de dungi ii provoca nenumarate ganduri grele.
Nu stia exact Zebra Alba de ce era ea asa, se gandea ca poate asa sunt Zebrele Albe, poate asa le face sa fie albiciunea lor, sa aiba un simt al identitatii foarte dezvoltat chiar si atunci cand lipsa de dungi le creeaza dificultati cu sine. Sa nu iti doresti sa fii ca altii chiar si atunci cand iti resimti propria identitate ca o povara... ce ciudatenie se gandea Zebra Alba...
Isi dorise pe rand sa fie mai calma, mai linistita, mai toleranta, etc. dar isi dorise aceste lucruri de la ea si pentru ea neraportandu-se niciodata pe sine la altii, caci ea, nu e decat ea, de ce ar vrea sa fie altii?
Admira multe Zebre ea, dar chiar fara sa stie asta sigur, fara sa aiba vreo confirmare, simte ca in mod instinctiv ii admira pe cei ca ea, pe celelalte Zebre Albe, pe care le ghiceste din randurile cartilor lor, din vibratiile coloristice ale tablourilor lor, din semnificatiile profunde ale notelor muzicale, din reflexiile ideilor lor, din sensibilitatea lor rezonanta, dar mereu doar si-a alipit siesi ceea ce ei ii aduceau construindu-se, construindu-si propria cale si nedorindu-si niciodata sa fie altceva, sau altcineva decat Zebra Alba care era ea, asa cum era, cu bune si nu chiar asa bune, cu tot ce era al ei si o facea unica si irepetabila.
Da, Zebra Alba nu are idoli, dar are favoriti, preferati si neplacuti, iar uneori, in anumite cazuri exceptionale, chiar indragiti.
Să nu îţi doreşti să fii ca alţii
Alina, îmi doresc tot mai mult să fiu o Zebră Albă, o zebră care nu se teme de albeaţa ei, care e dispusă să fie ea însăşi. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai redat încrederea.
Post new comment