Zebra Alba si teama

Oare Zebrele Albe se tem? ma intreba intr-o zi un arici pogonici. Sigur ca se tem, i-am raspuns, la fel ca noi toti, doar ca...

Doar ca Zebrele Albe isi infrunta teama, Zebrele Albe nu se lasa dominate si controlate, intimidate si speriate.
Zebrele Albe in momentul in care simt un firisor de teama crescand in ele, teama de orice fel si indiferent pentru ce, o opresc in cresterea ei si incep sa o analizeze, sa o constientizeze.

De unde vine teama, ce inseamna ea, cum poate fi ea folosita, cum poate fi ea modelata si transformata intr-o unealta, in ceva ce va genera un lucru bun, fie o noua descoperire de sine, fie o noua experienta. Asta am admirat mereu la Zebrele Albe, ca ele, in mod uneori de neconceput folosesc teama care incearca sa le domnine pentru a se cunoaste mai bine, pentru a isi descoperi noi laturi, si niciodata nu o lasa sa le domine alegerile, sa le determine calea.

In mod clar si Zebrele Albe se tem, si uneori incearca sa inabuse in ele acest sentiment inhibator, dar ele au o tehnica aparte, cand isi dau seama ca intra in defensiva actioneaza exact in directia opusa.
Imi e teama. Ok... deci imi e teama. De ce? E valida aceasta teama? Ce pierd si ce castig? Merita sa ma privez de ceva ce ar putea sa imi aduca experiente minunate doar pentru ca imi e teama? Cate vieti am? E corect fata de mine si fata de viata mea sa o traiesc in teama?

Teama e o modalitate de aparare, cu totii ne aparam prin intermediul ei de noi insine sau de ceilalti, si Zebrele Albe stiu asta, asa ca aleg sa nu se lase dominate de ea, aleg sa isi asume riscuri, aleg sa traisca in felul lor kamikazeistic si uneori de neinteles.
Uneori Zebrele Albe par reci si razboinice, dar nu e asa, Zebrele Albe pur si simplu dispretuiesc regretele, si daca exista ceva ce nu vor sa aiba la sfarsitul zilelor, acele lucruri sunt regrete. Si cum teama uneori ne opreste sa facem anumite lucruri pe care le dorim, iau nastere regrete Ce ar fi fost daca...?

Zebrele Albe nu vor sa regrete nimic din ceea ce ar fi putut face, si totdeauna isi asuma ceea ce au facut, si orice ar fi, intotdeauna aleg sa isi infrunte temerile, caci in codul lor genetic s-a transmis cumva informatia confidentiala ca cel mai adesea temerile sunt doar niste baloane cu aer cald, iar odata infruntate se sparg si isi iau zborul, lasand in urma doar inca o bucata de cer luminos si insorit ce vine in completarea viziunilor inalte, iar Zebrele Albe adora cerul luminos, inalt si insorit.