carpe punctum

Despre comentarii, puncte de vedere si dialog(uri).

Comentariile voastre sunt, ca intotdeauna, binevenite.

Am gasit trepiedul, asa ca nu mai tremura camera video. Nu va nelinistiti, sunt galben la fatza din cauza balansului de alb, totul este in regula, ramaneti la locurile voastre, tovarasi!

Astazi despre primavara araba de la Bucuresti, masele stricate si paraliziile mioritice. Enjoy!

Gata, am recidivat cu videoblogul. Astazi despre tirania telefoanelor in public si transa celor care vorbesc la telefon in public.

C'mon, people, doar mie mi se pare telefonul ii extrage pe cei care vorbesc pe strada din lumea reala?

Augustin este un tip simpatic care ne aduce aminte ca romanul este o creatura teritoriala. In general razboaiele sfinte ale romanilor nu sunt pentru idei, nici macar pentru bani ci mai mult pentru teritorii. Teritorii personale.

Ati urmarit relatarile despre spartachiada din Piata Universitatii? Prezentatoarele erau mai putin interesate de ceea ce spuneau oamenii din piata cat mai ales de cat teritoriu au mai muscat din carosabil protestatarii, de cat teritoriu din trotuar au mai recucerit prin sarjele lor curajoase jandarmii.

Un strain care ar urmari relatarile la televizor ar putea avea impresia ca protestatarii si jandarmii se bat pentru trotuar si carosabil, nu pentru altceva.

Cand eram copil si mi s-a explicat cum sta treaba cu calendarul unul din primele lucruri care mi-au fost explicate a fost partea complicata cu anii bisecti.

Ca Pamantul se invarte asa cum vrea muschiu' lui volitiv, cu neregularitati, cu maree care ii mai franeaza din avant, cu luna care, ca orice chestie Yin mai complica lucrurile aflate in miscare, si tot asa.

De curand, un foarte bun prieten de-al meu care isi traieste cam agitat doliul dupa o relatie care i s-a dus in Nirvana imi spunea ca se gandeste serios la o varianta mai exotica de "imortalitate" si anume sa isi doneze corpul pentru a fi transformat intr-o opera de arta.

Mi-a dat si ceva detalii practice, cum semneaza contractul de donatie, cum ajunge corpul in Germania (acolo ar salaslui domnul artist care plastifiaza felii de cadavre si apoi le transforma in pop-art, etc.

Nu m-am ingrijorat prea tare, am pus dorinta prietenului meu pe seama doliului, fiecare isi traieste doliul cum se pricepe, nu exista cursuri de doliu. Nu inca

De curand un coleg mi s-a plans in treacat de o poveste usor amuzanta: in ultima vreme a inceput sa caste in timpul terapiei iar unul dintre clientii lui a fost vizibil deranjat de asta. Suficient de deranjat incat sa aduca problema in discutie.

Au discutat despre cascatul terapeutului, s-au lamurit ca nu era vorba de lipsa de interes din partea terapeutului, au lamurit cu prilejul ocaziei si cateva nelinisti transferentiale ale clientului si totul s-a terminat cu bine.

Tot miscandu-ma brownian prin blogosfera romaneasca (un obicei consumator de timp si prea putin aducator de informatii si satisfactii, dar nu ma pot abtine) intalnesc din cand in cand cate o referinta la Psihoterapie Net. Evident, ca participant activ la ceea ce se intampla aici devin atent la orice referinta.

Astazi se implinesc 43 de ani de cand Asociatia Americana de Psihologie (APA) a creat/admis Divizia 30, responsabila de hipnoza psihologica.

Este un moment bun sa ne aducem aminte despre nedreptatile, chiar discriminarile as indrazni sa spun, aduse hipnozei. Exagerari in ambele parti. Oameni parca iesiti printr-o scurtatura direct din Evul Mediu, care considera hipnoza un instrument al diavolului.

Sau altii care doresc cu ajutorul hipnozei sa afle ce au fost in vietile anterioare sau sa afle daca partenerul ii inseala.

Sau unii care vor sa afle cu ajutorul hipnozei numerele la loto. Nu glumesc, daca nu ma credeti intrebati-l pe amicul meu Vlad Grigorescu, a trait si el aceasta poveste.

Timpul este o resursa pretioasa. Poate cea mai pretioasa intrucat nu poate fi stocata. Se consuma in timp real (scuzati exprimarea circulara), pe masura ce 'se produce'.

Poate ca mai pretios decat timpul nu este decat atentia, insa despre asta intr-un alt post, acum ne concentram la timp.

Asadar cum facem rost de timp? De mai mult timp? O credinta larg raspandita este aceea ca timpul nu prea se face, e cel care este, la fel pentru toata lumea. 24 de ore pe zi. 1440 de minute. 86.400 de secunde. Ati prins ideea. Timpul se realoca, se "fura" dintr-un proiect si se realoca altuia.