"Nu te plictisesti, frate sa asculti aceeasi muzica tot timpul?"
Ceea ce aude frecvent din apartamentul meu cu sonorul dat la maximum este doar o compilatie de sound-uri stridente, alese în asa fel încât sa deranjeze cât mai tare si pe care le utilizez doar pentru a semnaliza vecinilor, inclusiv lui, manelistului odios din fata mea ca sunt deranjat de ei.
Si folosesc mereu aceeasi muzica stridenta în speranta ca Pavlov a avut dreptate, ca primatele care se aciueaza periodic la geamul apartamentului meu aflat la parter ca sa îsi manânce acolo semintele si sa îsi povesteasca acolo vietile lor simple si triste vor asocia cumva muzica mea stridenta cu mârâielile mele asertive de dupa. Si cu senzatia de disconfort auditiv. Si cu senzatia ca poate au treaba pe acasa pe la ei.
Disting în întrebarea vecinului meu si un dispret prudent camuflat fata de muzica pe care o pun mereu tare. E o colectie savanta de Sepultura, Prodigy, Red Hot Chilli Pampers si ceva rapperi autohtoni.
Însa în loc sa se comporte pavlovian si în loc sa fie deranjati de agresiunea sonora subiectii micului (si galagiosului) meu experiment sunt preocupati de faptul ca eu ascult mereu aceeasi muzica. Ei merg cu bunavointa pâna acolo încât se ofera sa îmi dea sa copiez ceva de prin manelele lor.
Sunt complet ravasit. Este ca si cum câinele lui Pavlov, târâindu-si cu demnitate fistula gastrica prin laborator i-ar fi spus maestrului: "Moshule, n-ai si tu niste sonerii mai mishto sa îmi pui atunci când îmi dai de mâncare? Ca daca n-ai ti-as putea da eu câte ceva de prin colectia mea de sonerii"
Pavlov n-a avut vecini. Pavlov n-a stat la bloc. Oricum Pavlov sucks!
Din aceeasi categorie:
Post new comment