Ma aflu în spatele volanului la o intersectie unde o doamna minorritarra îmi cere "un ban pentru ala micu'". Nu pentru ea, desigur, dânsa traieste prin fotosinteza, ci pentru ala micu', teluricu', care se încapatâneaza sa traiasca cu haleala... Haleala din asta cumparabila din supermarket. Cu bani.
Undeva pe o bordura se mai afla un minorritarr, un domn, care cu un aer de life&business coach supravegheaza experrt 'sales presentation'-ul doamnei.
În timp ce le observ pasiv si mai ales pasiv-agresiv siluetele zvelte si întunecate ma gândesc ca doamna împreuna cu ala micu' si coach-ul de pe bordura reprezinta de fapt un fel de Asociatie. Chiar daca nu este chiar o asociatie înregistrata legal la tribunal sinergia faptelor e clar vizibila prin meandrele intersectiei: cei doi+unu minorritari au mai multa greutate împreuna decât separat...
Iar în asociatie ar putea fi ca membru simpatizant si dl. politist minoritar comunitar care priveste aparent indiferent dansul asociatilor printre masinile de la semafor.
Si uite asa gândurile îmi sar de la prezentele vaicaritoare din dreptul volanului la sindromul "Münchhausen by proxy" pe care l-as caracteriza (si resemnifica...) drept "Sindromul Asociatiilor", adica acolo unde se pretinde ca suma nulitatilor din asociatie tinde sa fie mai mare decât fiecare nulitate contorizata individual. Si n-as intra prea mult în detalii ca si asa sunt în urma cu cotizatiile, pe ici, pe colo. 
Culoarea rosie a semaforului cea atât de stimulatoare de asociatii libere dispare facându-i loc unui verde sec si care invita la trecere la act: plec cu o ultima constatare ca odata cu venirea caldurii parca s-au înmultit asociatiile profesionale de tot felul.
Si din pacate nu numai în intersectii...
Din aceeasi categorie:
Post new comment