Sa ne "ambalam" nemultumirile sub forma de dorinte, nu ca reprosuri

Nemultumiri exista in orice relatie, indiferent cat de importanta sau superficiala ar fi aceasta relatie. Problema nu este de a nu avea nemultumiri sau de a nu le exprima ci de a le "ambala" corect.

Cei mai multi oameni au tendinta de a-si "ambala" nemultumirile sub forma de reprosuri.

Nu ma intrebati de ce este asa, habar n-am. Poate ca avem o predispozitie pentru asta, poate tine de agresivitatea noastra, poate ca este doar un obicei dobandit sau poate ca ne e mai usor asa. Dar indiferent de cauza reprosul este cel cel mai prost ambalaj in care putem ambala o nemultumire.

Cand celalalt primeste un repros percepe o forma de agresiune. Pentru ca asta si este, reprosul este o forma moderata de agresiune. Iar atunci cand cineva este agresat are tendinta sa tina garda sus si sa devina impermeabil la argumente. Sau eventual sa contra-atace.

Rezultatul: o cearta de toata frumusetea (in functie de experienta protagonistilor), o tensionare inutila a relatiei.

Alternativa la acest ambalaj de proasta calitate care este reprosul ar fi sa ne ambalam nemultumirile sub forma de dorinte.

O dorinta nu agreseaza, nu este indreptata impotriva altcuiva ci spune ceva despre mine. Da, atunci cand vorbesc despre mine, despre emotiile si dorintele mele nu agresez. Si pentru ca nu este o agresiune sansele sunt mari ca celalalt sa nu tina garda sus. Si sa fie astfel mult mai receptiv la ceea ce vreau sa ii spun.

De cate ori vad la televizor reclama cu "Madam Multemedia" care ii spune partenerului ei cel chinuit "Iar ai lasat lumina aprinsa" ma intreb cum ar suna reclama daca i-ar spune "Mi-as dori sa nu mai lasi lumina aprinsa". Probabil ca fara repros reclama n-ar mai avea nici un haz