Republica sferica a individualismului

Republica Kugelmugel ("Kugel"=bila) este o constructie sferica aflata in Viena, in mijlocul Praterului. Am descoperit-o prima data intamplator acum vreo 15 ani si am crezut ca e doar o excentricitate oarecare.

Republica sferica are un gard de sarma ghimpata si un avizier propriu. Cand am vazut-o prima data avea si o lozinca provocatoare, care invita la gandire si irita pseudosensibilitati: "Denken macht frei" ("ganditul te face liber").

Intre timp lozinca a disparut dar Republica Kugelmugel a dainuit. E la locul ei, bine-mersi, bine intretinuta, vopsita, cu gazonul tuns si lacatul de la intrare dat cu ulei. Am revazut-o de curand.

Dupa ce am dat tarcoale nano-republicii de cativa metri patrati am aflat ca autoritatile vieneze fara simtul umorului au incercat sa lichideze cu forta miscarile periculos de secesioniste din parcul-emblema al orasului. Artistul Edwin Lipburger, capul rautatilor sferic-individualist-secesioniste era deja bagat in duba si pe drumul spre puscarie cand un gest politic de clementa al presedintelui Austriei l-a salvat in ultimul moment. Nimeni nu isi doreste martiri inutili.

Cam tot in perioada in care descoperisem republica sferica am descoperit tot intamplator un alt vienez interesant care de multi ani le propune semenilor sai sa se perfectioneze in arta de a fi individualisti. Josef Kirschner. Un tip cu studii medii, fost magazioner, fost autodidact in ale talk-show-urilor, un tip care toata viata a incercat sa fie fericit fara sa importe retetele de fericire ale altora.

"Ajuta-te singur, altfel nu te ajuta nimeni", "Arta de a fi egoist", "Manipuleaza, dar cum trebuie" sunt cateva carti prin care Kirschner isi invita semenii sa fie mai importanti pentru ei insisi decat pentru ceilalti. Am avut sentimentul ca cele doua invitatii, republica sferica si cartile lui Kirschner se completau reciproc, vorbind(u-mi) cumva despre acelasi lucru.

In republica sferica nu locuieste nimeni. Nici nu ar putea, ca e o republica mica. Edwin Lipburger nu plateste taxe statului austriac din principiu. Si daca ar avea alte principii probabil ca tot nu ar face-o, artistii sunt in general saraci.

Trecand peste lipsa cronica de umor a primarilor succesivi ai Vienei cred totusi ca mesajul cel mai generos al celor doi vienezi, Lipburger si Kirschner este acela ca merita sa fim individualisti, sa facem un pas lateral din turma si sa ne celebram unicitatea. Fiecare in felul sau unic.

Asta pentru a avea cu adevarat ceva de oferit celor din jur.

Din aceeasi categorie:

1. [video] Despre sârme si iubirea de sârme la români
2. Despre proverbe si imbrancelile dintre angajati si angajatori
3. Vreti sa va plimbati cu elicopterul?
4. Gigi Becali si terapia cognitiva
5. Despre ignoranta si inutilitate in Cacotopia
6. Anatidaefobia - o fobie vieneza?
7. De ce fosneste iarba sau apocalipsa IP-urilor
8. Despre filme, maidanezi si legi
9. Nastere sub apa "à la roumaine"
10. De ce limba engleza e potrivita ca limba internationala
11. [video] Dilema vagonului sau sa ne amuzam despre lucruri serioase
12. Ne dam cu parerea despre psihoterapie. Din 2004.
13. Cu excavatorul in tren fara inhibitii
14. Dependenta de jocuri de noroc si pradatorii
15. Ziua dez-imprietenirii
16. Perdele pe credit
17. Muică, suntem neam de heitări
18. Republica Contabila Romania 2
19. Republica Contabila Romania
20. Te iubesc Romania, dar fara televizor
21. Curtea Europeana de Justitie decide daca a privi filme porno este o activitate culturala
22. Invidia
23. Despre bloguri, jurnalisti si alte frustrari
24. Despre avansarea in grad a bromidrosifobiei
25. Cei care mancati (prea) sanatos, vi se pregateste ceva!
26. Intreaba un psiholog klingonian
27. Psihologii spun lucruri traznite
28. Scoala nu a putut-o impiedica sa devina prostituata
29. Cel mai mare perdant din istoria jocurilor de noroc si responsabilitatea
30. Este Basescu psihopat?
31. Vaticanul redefineste pedofilia
32. Nudismul la locul de munca creste productivitatea
33. Pungi pentru cadouri
34. Republica sferica a individualismului