In numarul 2 din American Journal of Psychotherapy varianta in lb. romana se gaseste un articol cu titlul "Psihoterapie 2.0: Bloggingul pe MySpace ca autoterapie"
N-am putut rezista tentatiei sa las balta propriul meu blog si sa citesc despre ce zic altii despre blogurile altora 
Articolul in ansamblu a fost mai degraba dezamagitor, ma asteptam la cu totul altceva.
Articolul este "asamblat" doar din consideratii generale despre blogging ale autorului si nu dintr-o perspectiva sau experienta personala. Autorul nu este blogger. In articolul sau ia ca model o bloggerita din Noua Zeelanda numita "Jenny" si (ne) povesteste/interpreteaza parinteste din experientele bloggeritei cu pricina.
Am facut cateva sublinieri prin articol inainte de a restitui revista prietenului de la care am imprumutat-o 
"O ancheta condusa de AOL in 2005 a raportat uimitoarea descoperire ca aproape 50% dintre cei care posteaza pe logurile de pe internet (webloguri sau bloguri) le folosesc drept o forma de autoterapie"
Asta era valabil acum aproape 4 ani. Cu viteza cu care evolueaza lucrurile sansele sunt mari ca acum procentul sa difere semnificativ...
"Conform OMS povara globala a bolii mintale cantareste mai mult decat a tuturor cancerelor la un loc"
E o statistica/formulare care da intradevar de gandit.
"cercetarile care investigheaza posibilitatile sanogene ale blogurilor detin o promisiune serioasa, cel putin pentru cei dispusi sa scrie si cei care lucreaza cu pacienti care scriu"
Bine precizat "pentru cei dispusi sa scrie". Cam 80% din oamenii carora le-am sugerat de-a lungul timpului sa tina un jurnal (obisnuit, pe hartie) n-au fost incantati de idee.
"Retelele sociale sunt un tip de comune digitale - diverse comunitati virtuale carora indivizii le apartin din diverse motive incluzand afaceri, intalniri, jocuri, blogging, schimb, schimb de imagini, arta si relatii de prietenie"
Da. Si a lor va fi "Imparatia" 
"a devenit larg acceptat faptul ca dezvaluirea emotiilor prin punerea in cuvinte a experientelor suparatoare poate fi sanatoasa"
Da, in general a devenit larg acceptat de la Freud incoace. E mai mult de un secol de "larga acceptare", e bine ca a aflat-o si autorul articolului...
"Sa mentii un blog este ca si cum ai pastra un jurnal sub pat doar ca intreaga lume stie ca se afla acolo"
...spune foarte bine bloggerita "Jenny" luata ca model in articol
"Comentariile [dintr-un blog] functioneaza ca un fel de bucla de feedback, mult asemanatoare modului in care ar putea functiona tehnicile de reflectare din psihoterapie"
"Bloggingul (si diferite alte forme de viata virtuala) nu ar trebui sa fie in mod naiv considerate ca fiind pur virtuale ci trebuie intelese ca o parte a unei realitati mixte care se dezvaluie progresiv in cadrul unei ecologii sociale"
Asta este poate ideea cea mai importanta din articol, aceea ca nu exista o granita rigida intre real-virtual ci vorbim de un continuum real-virtual al unei "realitati mixte". Si vom vorbi in viitor din ce in ce mai mult. Nu ca virtual versus real ci ca virtual incorporat in real sau ca virtual in prelungirea realului.
"raportul dintre terapeut si client in ciberspatiu este dezvoltat nu prin reactia la prezenta fizica si cuvinte rostite de o alta persoana pentru a interpreta starea psihica a persoanei ci prin intrarea in constructele mintale ale clientului pe calea cuvantului scris si prin raspunsul intr-o maniera asemanatoare."
Acuma daca ar fi sa intram in detalii ar merita adaugat ca si intr-o intalnire reala psihoterapeutii mai investigheaza pe ici, pe colo contructele mintale ale clientului...
"Daca luam in considerare faptul ca psihoterapeutul traditional ofera in mod tipic fiecarui pacient o ora (de obicei in jur de cincizeci de minute) de raport social specializat, o data pe saptamana nu este dificil de vazut cum pentru un blogger disponibilitatea 24/7 a milioane de potentiali ceilalti ofera ceva mai substantial si mai durabil decat o relatie psihoterapeutica (ce se incheie la terminarea tratamentului)."
Singura problema ar fi ca "potentialii ceilalti" pot fi sau nu prezenti atunci cand ai nevoie de ei. Psihoterapeutul este. 
"Ca si in cazul relatiilor din viata actuala de obicei exista o asteptare de reciprocitate in relatiile [virtuale] - citesc si fac comentarii pe blogul tau si ma astept ca tu sa faci acelasi lucru pe blogul meu"
"O data cu audienta apare si un grad de responsivitate sociala (pastrarea in minte a unei audinte cu obiectivul global de a mentine in continuare relatia construita cu membrii audientei)"
"Istoria unui blog poate functiona si terapeutic ca o resursa pe care sa te poti baza in orice moment in mare masura asemenea modului in care functioneaza o biblioteca personala, ca o resursa la care poti apela in investigatiile derivate din vicisitudile unei vieti"
Eu asta fac chiar in momentul de fata: imi scriu pe acest blog notele la lecturile mele
stiind ca am sa le gasesc aici ori de cate ori am nevoie. Iar daca folosesc cumva si altora cu atat mai bine... 
"poate fi gasita o similaritate stransa intre functia bloggingului si cea a psihoterapiei traditionale - catharsisul"
cea "foarte traditionala" cum ii zice eufemistic autorul nostru. Psihoterapia mai apropiata de zilele noastre mai are si alte functii. L-as invita pe autor sa le descopere, in ritmul lui propriu 
"Bloggingul mi-a permis sa evacuez, sa ventilez, sa exprim orice in fata unei audiente fara retributie sau investire emotionala in ceea ce am spus"
"Ciberspatiul, ca orice societate actuala are bagajul sau de cetateni periculosi"
Bine punctat. E ceea ce le spun si eu furiosilor pe internet ca asa cum isi invata copiii sa nu deschida usa la orice strain ar putea foarte bine sa ii invete o anumita prudenta si in viata online...
"Cand se intalnesc oamenii se asteapta [la] un anumit grad de congruenta intre sinele lumii virtuale si cel al lumii actuale."
Membrii retelelor de dating online nu se mai asteapta demult. Mai degraba sunt uimiti cand persoana din viata reala seamana cu cea din pozele online 
"Bloggingul ca autoterapie intr-o retea sociala poate fi conceptualizat ca forma de scriere sociala terapeutica in care ghidarea, inspiratia si subiectele apar in spatiul online intermediat de scriitor si care intermediaza scriitorii si cititorii."
"Beneficiile scrierii sunt reducerea inhibitiei si oferirea unei noi intelegeri si solutii in a gandi despre trauma si alte crize de viata permitand oamenilor sa depaseasca aceste evenimente."
"Bloggingul ca tip de autoterapie si autoajutorare ramane o arie fructuoasa pentru cercetarile contemporane din domeniul sanatatii mintale"
Ramane precis 
Din aceeasi categorie:
- [video] Carti despre psihoterapie
- O chemare curioasa
- Emotie si adaptare. O abordare cognitiva a proceselor afective
- Terapia prin ras si prin jocuri
- Tehnici de hipnoterapie
- "Am citit eu..." (note de lectura)
- Cat de deschis la minte esti?
- Psihopedie de psihologie gresita
- Frederic Beigbeder: 29,9 RON
- Henry Kellerman: 4 pasi catre linistirea sufletului (2)
- Henry Kellerman: 4 pasi catre linistirea sufletului
- Bloggingul ca psihoterapie
- Despre "maximizatori" sau fericirea ca alegere
- Reabilitandu-l pe Freud
- Poveste cu soacra si nora
- Irvin Yalom, in continuare
- Note de lectura la Irvin Yalom: "Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie"
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/2459
Nu-mi abandonez prietenii!
Asa imi place sa cred, ca nu-mi abandonez prietenii. Noi nu suntem inca prieteni, dar mi-ar placea.Asa ca, scuzati-mi ignoranta, dar as vrea sa stiu mai multe despre dumneavoastra, pentru a ne cunoaste mai bine.
"Clientii nu vor sa citeasca prea multe despre psihologul lor. Arta psihoterapiei se refera la faptul ca este vorba de client, nu despre tine.
Pamela Stephenson"
Ma rog.. nu tind sa-i dau dreptate - cred ca psihoterapia e mai mult empatica, decat relatie client-psiholog.
Ce ziceti?
Intre timp am mai cautat pe net, sa mai aflu cate ceva despre dumneavoatra si am dat peste:
"..O solutie simpla pentru a iesi din capcana lui "de ce" ar fi sa il inlocuim cu "ce". Daca "de ce" creaza o circularitate "ce" creaza directionalitate..."
Al doilea prenume al meu este "De ce", am s incerc sa-l inlocuiesc cu "ce".
Multumesc, dar tot n-am aflat prea multe despre dumneavoastra..si daca imi permite AlinaMihaela sa o citez (cu aproximatie) "Ce ma tine in viata, este curiozitatea!"
"Iar daca folosesc cumva si altora cu atat mai bine... "
Domnule Dorin Victor Vasile, va sunt profund recunoscatoare pentru aceasta initiativa.Azi sunt pentru prima data pe blogul dumneavoastra si sunt incantata.Ma tem numai sa nu renuntati prea curand la acesta - spun asta, judecand dupa mine (abandonez proiectele, destul de usor).
Va multumesc,
Anca Iordan,
alias E.T.
re: ma tem numai sa nu renuntati prea curand la acesta
pai daca n-o sa ma lasati nu voi abandona
Ori de cate ori citesc un nou comentariu la o poveste sau un blog imi trec gandurile de abandon
Post new comment