Acum mai multi ani am avut un catel. Si ca mai toti puii de caine, ocazional avea nevoie de un medic veterinar. Am gasit un cabinet veterinar aproape de mine unde lucrau doi domni in halate albe, unul in varsta, foarte harnic, care facea aproape totul si unul foarte tanar, care parea cam lenes si nu facea aproape nimic.
Am presupus, firesc, ca cel tanar este asistentul celui cu parul alb. Chiar ma intrebam de ce l-o tine doctorul cel in varsta pe langa el, ca parea atat de lenes...
Am mers de mai multe ori la acel cabinet si am fost multumit de tot ceea ce intampla pe acolo. Intr-o zi medicul cel tanar a venit sa imi inmaneze o reteta. I-am spus ca as vrea sa vorbesc cu "domnul doctor". Mi-a spus zambind ca el e medic si ca imi raspunde cu placere la orice intrebare. Am insistat sa il vad pe "domnul doctor mai in varsta". Mi-a spus, zambind in continuare, ca doar el este medic acolo, celalalt este un simplu ajutor, fara o calificare anume.
Vazand probabil uimirea de pe fata mea mi-a explicat despre ce era vorba:
"Imi iubesc foarte mult meseria dar din cauza figurii mele foarte tinere nu inspir prea multa incredere clientilor mei. E o prejudecata foarte raspandita care imi perturba serios activitatea. Asa ca mi-am luat un ajutor mai in varsta, l-am imbracat intr-un halat alb si cei mai multi clienti presupun, la fel ca si dvs. ca el este medicul cu experienta iar eu ajutorul sau invatacelul lui. Nu este o minciuna sau o inselatorie, nu scrie pe halatul lui ca ar fi medic, pur si simplu oamenii cred ceea ce vor sa creada, vad ceea ce vor sa vada, un medic batran impreuna cu un asistent foarte tanar. Iar eu imi fac meseria linistit."
Ma simteam putin jenat. Intradevar, medicul cel cu figura de copil nu facuse altceva decat sa imi ofere ocazia sa negociez cu propriile mele prejudecati, eram victima propriilor mele proiectii.
Aproape ca il uitasem pe veterinarul inventiv de acum multi ani cand zilele aceastea, uitandu-ma ocazional la "Jay Leno Show" am realizat ca simpaticul comediant aplica oarecum aceeasi stratagema.
"Jay Leno Show" este un show care face mari eforturi sa ramana un show corect politic. Este un show pentru albi, cu glume pentru albi si orice ar face Jay Leno nu (prea) are cum sa se poarte ca un negru si sa faca glume pentru negri. Insa nu poate ocoli nici glumele despre negri. Mai ales intr-o lume obamizata. Asa ca a pus aproape de el pe scena un chitarist negru, care rade potolit la poantele lui si care uneori face si comentarii banale. Si astfel Jay Leno pare legitimat sa faca glume despre negri pentru ca le face impreuna cu un negru, care nu e lezat ci amuzat. Astfel show-ul lui Jay Leno devine cumva un show (si) pentru negri nu despre.
Ca si in cazul veterinarului, nu cred ca este o stratagema necinstita. Jay Leno ar fi la fel de spumos si cu un chitarist alb sau galben sau rozaliu, sau cu un chitarist trist, care nu rade niciodata.
Doar ca in felul acesta Jay Leno e inteligent si le ofera unora din spectatorii lui ocazia sa negocieze mai bine cu propriile prejudecati. Ca veterinarul meu de pe vremuri.
Voi cum negociati cu prejudecatile voastre?
Din aceeasi categorie:
Astazi, duminica, va asteptam in chatroom la ora 21.00-22.00 la o discutie despre relatii. Discutia este moderata de psihoterapeutul Dorin Victor Vasile
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
despre "savanti amatori", prejudecati si dorinte..
..conceptele si modelele se ramifica si prolifereaza cu o fecunditate surprinzatoare si cu o mare libertate,
Serge Moscovici - "PSIHOLOGIA SOCIALA SAU MASINA DE FABRICAT ZEI"
avînd drept unica limita fascinatia pe care o exercita si anxietatea pe care o provoaca atunci cînd pun prea mult în cauza ceea ce se vrea pastrat în afara oricaror întrebari. Intr-un mod asemanator cu jocul, în cadrul caruia sînt încercate si resimtite fenomenele materiale colective, înainte de a se verifica existenta lor reala si de a fi puse în practica "de-adevaratelea", oamenii încearca sa faca schite si ciorne, se dedau la manevre intelectuale si la repetitii care prezinta spectacolul lumii ca pe o lume a spectacolului.
Fara îndoiala, acesti "savanti amatori" - si toti sîntem astfel într-un domeniu sau altul - populeaza lumea conversatiei cu obisnuintele lor de documentaristi - putin autodidacti, putin enciclopedici - ramînînd adesea prizonieri ai prejudecatilor,ai viziunilor gata-facute, ai dialectelor împrumutate din lumea discursului - faimosul jargon atît de detestat si atît de necesar - si nu ramîne decît sa ne înclinam în fata evidentei. Ei ofera, totusi, revelatia faptului ca indivizii, în viata lor cotidiana, nu sînt numai acele masini pasive care se supun aparatelor,înregistreaza mesaje si reactioneaza la stimulii externi, asa cum îi prezinta o psihologie sociala sumara, limitata la a culege opinii si imagini. Ei poseda, dimpotriva, o imagina]ie proaspata si dorinta de a da un sens societatii si universului care le apartin.
Cum spuneam m-am pus serios cu burta pe carte, si astfel mi se lumineaza calea,.. mintea..Am inceput sa inteleg cate ceva si despre prejudecati. In primul rand se pare ca prejudecatile astea exista in fiecare din noi, apoi am inteles ca sunt o "documentarista"
care intr-adevar am dorinta de a da un sens societatii si universului care imi apartin.
Voi cum negociati cu prejudecatile voastre?
Eu inca nu negociez cu prejudecatile astea.. mai bine n-ar mai fi..
pentru ca inca nu le constientizez..
Post new comment