Henry Kellerman: 4 pasi catre linistirea sufletului (2)

Ce leaga dorinta de simptom? Aceasta este intrebarea la care Freud n-a raspuns de fapt niciodata. El a stabilit conexiunea dintre dorinta si simptom, dar nu si mecanismul acestei legaturi indestructibile. Acest proces fundamental, aceasta conexiune clara intre dorinta si simptom, acest principiu esential al functionarii vietii psihice a unei persoane este ca simptomul va fi permanent un simbol al dorintei.

O persoana are o dorinta blocata. Prin urmare, persoana se simte dezamagita pentru ca nu a obtinut ceea ce a vrut. Furia este indreptata mereu spre o persoana - CINEVA anume - care a fost responsabila pentru blocarea dorintei. Mania indreptatatita este intotdeauna produsa de sentimentele de neajutorare, neputinta sau dezamagire, in conditiile in care lipsa de control face ca furia sa fie, in cele mai multe cazuri, singurul mod de a-l recastiga. Dar la fel de frecvent, furia nu poate fi exprimata direct fata de acel CINEVA - persoana responsabila pentru blocarea dorintei si pentru dezamagirea care a urmat. In acest sens, furia nu se poate instala decat intr-un loc in interior - in psihicul sau in inconstientul persoanei.

Furia ii spune dorintei:

_ Intru in preconstient, asa incat nici macar nu voi realiza ca sunt furioasa pe aceasta persoana, pe acest cineva care refuza sa-mi dea ceea ce vreau. Am motivele mele pentru care nu am fost in stare sa-l las sa afle ca sunt furioasa. Asa ca trebuie sa-mi ascund furia fata de acea persoana, acel cineva - si chiar sa nu recunosc nici facta de mine ca sunt furioasa.

Dorinta raspunde:

_ Si eu as vrea sa vin cu tine, pentru ca asa voi putea obtine ceea ce vreau.

Iar furia a spus:
_ Vino cu mine!

Apoi in sistemul inconstient furia si dorinta alimenteaza furnalul inconstientului persoanei. Furia continua sa aprovizioneze furnalul, in vreme ce dorinta, care se afla deja in cuptor este transformata in fumul care se ridica pe cosul furnalului. Baza acestui cos e situata in furnalul partii inconstiente celei mai adanci a mintii/aparatului psihic. Pe masura ce fumul (dorinta transformata) se ridica pe cosul psihicului, el trece la nivelul subconstient al mintii, apoi atinge pragul constiintei si, in final, iese pe cos in viata pe deplin constienta a persoanei. Dar acum dorinta exista ca fum sub forma unui simptom, si nu in forma dorintei initiale care plecase la drum cu furia.

Numai cand furia fata de cineva anume devine constienta simptomul poate disparea.

Disparitia furiei din inconstient inseamna disparitia simptomului.

Simptomul dispare mai repede daca persoana se pozitioneaza in fata liniei de demarcatie, acolo unde are loc a face, angajandu-se intr-o activitate care leaga dificultatea initiala (dorinta blocata) de cineva.

Cand furia devine constienta si, mai ales, este indreptata spre CINEVA vizat, atunci cel mai probabil simptomul va disparea. In acest caz, furnalul psihic se inchide. Nu va mai exista furnal, nici fum, deci nici furie reprimata, nici simptom.

Veriga lipsa intre dorinte si simptome se dovedeste a fi modul in care persoana isi controleaza furia

Daca furia indreptata spre cineva anume ramane constienta, atunci putem vorbi de absenta simptomului. Daca furia indreptata spre cineva este reprimata si impinsa spre inconstient, putem vorbi de prezenta simptomului.

Astfel, exista doua categorii de simptome:

1. cele care pot fi tratate cu ajutorul codului simptomului si pe care le-am putea numi simptome accesibile.
2. cele care nu pot fi tratate numai cu ajutorul codului simptomului si pe care le-am putea numi simptome inaccesibile.

Totusi, daca, din anumite motive [...] simptomul isi schimba locul pe care il are in interiorul aparatului psihic, departe de vartejul dorintelor, atunci, in mod corespunzator, natura simptomului se schimba si ea. De obicei, in aceste conditii, ne putem imagina ca simptomul migreaza in aparatul psihic al persoanei, departe de partea din psihic destinata dorintelor, in zona trasaturilor de personalitate.

Ca atare, simptomul este inglobat in profilul personalitatii persoanei si nu se mai dezvolta doar ca simptom. Mai degraba, facand acum parte din trasaturile de personalitate, el poate fi numit o trasatura simptom. Continua sa fie un simptom, dar acum, fiind in campul trasaturilor, a dobandit si caracterul unei trasaturi de personalitate. Ca trasatura simptom, el este acum gravat - incapsulat, asa cum era de asteptat - in materialul personalitatii, asa cum este gravata oricare alta trasatura de personalitate.

In zona trasaturilor de personalitate, simptomul foloseste un alt limbaj decat cel din sfera dorintelor.

Migratia simptomului in zona trasaturilor este o operatiune de supravietuire bazata pe nevoia psihicului persoanei de a se autoproteja.

Aceasta idee deliranta era atat de bine inradacinata, incat a fost considerata o psihoza sau o forma de nebunie - izolata de restul personalitatii sale, astfel incat nimic nu dadea de inteles ca el ar fi fost nebun.

Furia este reflexul emotional al pierderii puterii. Furia in sine este o eliberare placuta de frustrare. Reactia de furie este fireasca intrucat, atunci cand cineva se simte deposedat de putere, furia devine adesea singurul mod de a reintra in posesia ei - adica de a deveni din nou puternic. Iar noi vrem intotdeauna sa ne recastigam puterea.

Se poate spune ca ne iubim simptomele - chiar si pe cele dureroase - intrucat sunt dorintele noastre satisfacute, desi in mod deghizat.

Reactia de furie este indreptata intotdeauna catre o persoana, catre CINEVA. Emotia nu poate ramane suspendata undeva in aer. Furia cauta pe CINEVA.

Uneori, cand cealalta persoana este absenta sau, dintr-un motiv sau altul, nu este disponibila sau refuza o confruntare directa, atunci sinele devine tinta furiei. Astfel, emotia furiei are totusi o persoana de care sa se ataseze - sinele.

Intensitatea simptomului va fi si mai mica daca, dupa ce acel cineva a fost identificat, iar furia a fost constientizata, persoana se va implica activ intr-o activitate concreta, in vederea satisfacerii dorintei initiale. Aceasta actiune va contribui la inlaturarea simptomului. Acest "a face" plaseaza persoana in fata "liniei de demarcatie" - intr-un loc din realitate, cababil sa lupte impotriva atitudinii de retragere si a simptomului.

Henry Kellerman, "4 pasi catre linistea sufletului", Editura Trei

Din aceeasi categorie:

1. Lumea moderna si vechea intelepciune
2. Viziuni din lumea reala
3. Eu sunt Acela
4. Centrul Fiintei
5. O chemare curioasa
6. Asculta-ti pielea. Un program eficient pentru o piele sanatoasa
7. Psihologia sportului. Ghid pentru optimizarea performantelor
8. Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi
9. Emotie si adaptare. O abordare cognitiva a proceselor afective
10. Cum sa cresti un copil cu ADHD
11. 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti
12. Tatal gravid
13. Arta mentinerii casniciei
14. Cartea rosie
15. Terapia prin ras si prin jocuri
16. Psihoterapie & consiliere existentiala
17. Psihoterapie & consiliere centrata pe persoana
18. Anatomia unei boli asa cum a fost perceputa de pacient
19. Terapia familiei
20. In culisele psihoterapiei
21. Empatia în psihoterapie
22. Claustrofobia
23. O chemare curioasa. Motivatia pentru a deveni psihoterapeut
24. Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice
25. Ora de 50 de minute. Cinci psihoterapii ale unor pacienti aflati in pragul nebuniei
26. O baza de siguranta. Aplicatii clinice ale teoriei atasamentului
27. Tehnici de hipnoterapie
28. "Am citit eu..." (note de lectura)
29. Cat de deschis la minte esti?
30. Psihopedie de psihologie gresita
31. Frederic Beigbeder: 29,9 RON
32. Henry Kellerman: 4 pasi catre linistirea sufletului (2)
33. Henry Kellerman: 4 pasi catre linistirea sufletului
34. Bloggingul ca psihoterapie
35. Despre "maximizatori" sau fericirea ca alegere
36. Reabilitandu-l pe Freud
37. Poveste cu soacra si nora
38. Irvin Yalom, in continuare
39. Note de lectura la Irvin Yalom: "Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie"