Despre iad, rai si diferenta nesemnificativa dintre ele

Se spune ca un manager din zilele noastre facand o manevra imprudenta in trafic si terminandu-si astfel brusc calatoria pe aceasta lume a ajuns in fata unui functionar care i-a spus ca dosarul sau sufera de o anumita ambivalenta, ca a facut in egala masura si lucruri bune si lucruri rele iar cei care i-au evaluat dosarul n-au reusit sa dea un raspuns clar la cazul lui, daca ar trebui sa mearga in iad sau in rai. Asa ca se afla in situatia rara si confortabila de a alege unde vrea sa isi petreaca eternitatea.

Managerul nostru era absolut coplesit de sansa pe care o avea si credincios pana si dupa moarte principiului sau ca trebuie sa extraga dintr-o situatie cat mai mult, desi ii era destul de clar unde ar trebui sa mearga a cerut ca mai intai sa faca o scurta vizita a celor doua destinatii. Ca sa poata alege in cunostinta de cauza...

Functionarul a acceptat cererea sa fara comentarii si l-a condus intr-un loc curat, banal si ingrijit de unde se auzeau vociferari, injuraturi si tipete. De unde domnul a tras concluzia ca ar putea fi iadul. Insa in camere spatioase se aflau mese uriase, pline cu bunatati de tot felul iar pe marginea lor oameni diferiti se chinuiau in zadar sa manance utilizand niste linguri si furculite uriase. Erau furiosi pentru ca nu reuseau, tipau, urlau si plangeau. Functionarul i-a confirmat, ca intradevar, acela este iadul.

Bulversat de ceea ce vedea a cerut sa vada si raiul. A fost dus intr-un peisaj identic, linistit si banal unde insa nu se mai auzea galagie. Aceleasi camere spatioase cu aceleasi mese imbelsugate, aceleasi linguri si furculite uriase, cu aceiasi oameni in jurul meselor. Cu o singura aparent neinsemnata diferenta. Oamenii se hraneau unii pe altii, folosindu-se de tacamurile uriase pe care le aveau la dispozitie. Faceau lucrul asta si pareau multumiti si fericiti.

Managerul nostru a inteles fara sa mai intrebe: acela era raiul iar diferenta dintre ele era oarecum esentiala. Smile


Din aceeasi categorie:

  1. Psihoterapie si consiliere gestalt
  2. Poveste despre ceea ce lipseste
  3. Despre iad, rai si diferenta nesemnificativa dintre ele
  4. Despre puterea povestilor


Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/2774

povestea asta am mai citit-o

povestea asta am mai citit-o undeva.serios, dar nu-mi aduc aminte unde

re: povestea asta am mai citit-o

poate de asta categoria in care se afla povestea se numeste "déjà raconté" Wink

Eu unul am citit-o la Tony de Mello iar el nu stiu de unde a citit-o si e si mai greu de intrebat de cativa ani buni incoace...

Nu poti ajunge in rai fara sa treci prin iad

Ca sa poti defini raiul sau iadul ar trebuii sa-ti rastignesti mintea ca ea sa poata invia.
Toti am trait rai si iad. Problema e daca am facut diferenta. Daca am reusit ne-am scos. Nu ne ramane decat sa alegem.

re: Nu ne ramane decat sa alegem

Din tot ce ati spus sunt de acord cu ultima parte, aceea ca "Nu ne ramane decat sa alegem". Da, si eu cred ca mai intotdeauna alegerea ne apartine.

"Povestile vin in ritmul lor propriu"

Blushing recunosc ca sunt nerabdatoare si este adevarat ca "Povestile vin in ritmul lor propriu", dar eu mi-am manifestat bucuria ca a venit timpul unei noi povesti.Ma bucurasem ca un copil.. Promit sa fiu mai rabdatoare..

RAI= bucurie IAD=suparare

Asteptam cu nerabdare o noua poveste.. si ea a venit.Multumesc.

Am primit zilele trecute un pps cu o poveste pe care imi ingadui sa o postez aici, imaginandu-mi ca ar veni in completare..

Doi barbati, ambii grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere dintr-un spital.

Unuia dintre ei i se ingaduise sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza, pentru a permite eliminarea lichidului din plamani.Patul sau era alaturi de unica fereastra din camera.Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat.Cei doi au stat de vorba ore-n sir.

Au vorbit despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depanat amintiri din armata, sau din vacantele petrecute.
In fiecare dupa-amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de geamul ferestrei.
Celalalt incepu astfel sa traiasca pentru acea scurta ora zilnica in care lumea sa era inviata de culoarea si ceea ce se intampla in lumea de afara.Fereastra dadea intr-un parc cu un lac. Rate si lebede se jucau in apa, in timp ce copiii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau mana in mana printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului.
Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de-a amanuntul toate acestea, cel din pat inchidea ochii, imaginandu-si aceasta scena pitoreasca.

Intr-o dupa-amiaza calda, omul de langa fereastra descrise o parada trecand.
Desi celalalt nu putea auzi orchestra, putea insa, cu ochii mintii, sa vada ceea ce celalalt descria cu atat de multe detalii sugestive.

Si asa trecura zile, saptamani si luni.
Intr-o dimineata, venind asistenta de serviciu pentru a le aduce apa pentru a se spala, aceasta gasi trupul lipsit de viata al omului de langa fereastra, care se savarsise in pace, in timpul somnului..Femeia se intrista, si chema personalul pentru a lua corpul neinsufletit.

La vremea cand considera potrivit, celelalt ceru ca, daca se poate, sa fie mutat langa fereastra. Asistenta fu bucuroasa sa-i indeplineasca dorinta, si dupa ce se asigura ca totul este cum se cuvine, il lasa singur.
Incet, greu si dureros, reusi sa se ridice in capul oaselor, pentru a vedea, pentru prima data cu ochii sai, lumea de afara.Incordandu-se, se intoarse apoi spre fereastra de langa pat. Si in fata ochilor vazu un zid gol.
Omul o intreba pe asistenta cum putuse vedea fostul sau coleg de camera, care-i descrisese atat de multe minunatii vazute pe fereastra. Asistenta raspunse ca omul fusese orb, si nu putuse vedea nici macar zidul gol..Si, adauga ea, 'Poate ca a vrut doar sa va incurajeze pe dumneavoastra.'
Epilog:

Este o imensa bucurie in a-i face fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente.
Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza.

re: Asteptam cu nerabdare o noua poveste

Povestile vin in ritmul lor propriu, atunci cand vor ele nu cand vrem noi Smile

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
C
m
U
K
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 021.321.3.321 sau 075.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie