Psihoterapia este o interactiune dintre un psihoterapeut si clientul lui si nu o interactiune intre un psihoterapeut si problema clientului lui. Sau asa ar trebui sa fie.
Cate un psihoterapeut intamplator (sic!) are tendinta de a-si defini clientii (in special) prin problemele pe care acestia le acuza. "Depresia de marti", "Borderline-ul de joi", "Doliul de vineri" sau "Fobia sociala de sambata" se regasesc uneori in discutiile dintre terapeuti.
Poate cinism, poate doar o forma de auto-protectie, mie mi se pare doar o lipsa de pragmatism. Pragmatism terapeutic, despre el vorbim.
Studiile arata ca cca. 40% din succesul sau insuccesul unei terapii depind de client. Un psihoterapeut nu poate ignora acest lucru. Daca depinde atat de mult de client inseamna ca succesul sau insuccesul unei terapii depinde in chip esential de punctele forte ale clientului. Daca depinde de punctele sale forte ar trebui sa le cunosc. Daca nu cunosc care sunt punctele forte ale clientului meu cum as putea sa ma folosesc de ele?
Psihoterapeutii de succes se concentreaza pe punctele forte ale clientilor lor. Psihoterapeutii care nu prea au succes tind sa se centreze pe problemele clientilor si iau in considerare punctele tari ale clientilor doar ocazional sau la sfarsitul terapiei. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, s-au facut studii pe tema asta
(de ex. Gassman & Grawe 2006).
Care calitati ale clientului pot fi de folos intr-o terapie? Greu de dat un raspuns simplu dar in general aproape orice caracteristica a clientului poate fi considerata o resursa de catre un psihoterapeut alert. De la trasaturi personale, inteligenta, creativitate la resurse externe, familie, prieteni. De la intamplari din trecut care pot fi utilizate in terapie pana la certitudini din viitorul apropiat. Profesie, hobby-uri, toate pot constitui la momentul oportun resurse valoroase in terapie.
De exemplu unor clienti le place sa scrie. Asta inseamna ca sunt candidatii ideali la diferite forme de jurnal (= instrumente valoroase care continua eforturile comune din cabinet). Altii au hobby-uri care ii pot trage ca o locomotiva in afara cercului vicios in care au intrat. Altii au familii suportive. Altii au experiente personale de succes pe care le pot "clona", iar un succes pregateste terenul pentru alt succes. Problema nu se pune ca un client sa aiba sau nu resurse. Le are
Problema se pune doar de a le identifica si de a le pune la treaba la momentul potrivit.
Cum ma focusez pe punctele forte ale clientului meu? Eu destul de simplu. Mi-am format de-a lungul timpului obiceiul atunci cand vorbesc cu clientul meu si aflu ceva nou, orice detaliu sa imi pun intrebarea "in ce fel ne-ar putea folosi asta?" 
Din aceeasi categorie:
- [video] De ce nu au adultii grija de ei insisi?
- [video] Timpul nu inseamna bani, timpul inseamna alegere
- [video] Raspunsul lui Asimov
- [video] Despre schimbare
- Fericirea sta in constientizarea prezentului
- Ce joburi mai au psihologii?
- Cat de importanta este locatia cabinetului de psihoterapie?
- Este depresia o achizitie evolutiva?
- Ianuarie este luna mentoratului
- Femeile nu au simtul umorului?
- Sunteti prea grabit sau prea lent?
- Va faceti singuri cadouri?
- Este psihologia "feminizata"?
- Puteti citi mesajul cifrat?
- Ne facem publice promisiunile de Anul Nou sau nu?
- Timiditatea este un comportament dobandit
- Ce povesti spune cabinetul de psihoterapie?
- Cum sa stabilesc limite in relatii?
- Nume de caini
- Saptamana fara stres
- De ce cred ca scoala este importanta
- Despre separare vocala automata, CAPTCHA si alte nelinisti
- Genti si personalitate
- Scuze si multumiri
- L'esprit de l'escalier
- Despre doua feluri de frica
- Fiecare joc se joaca mutare cu mutare
- Uneori flacara noastra se stinge...
- Cadre de referinta
- Despre spatiu personal si dezvoltare personala
- Pisica fierarului nu se sperie de zgomot
- Traditiile sunt solutiile carora le-am uitat problemele
- Abstinenta de la 'social media' pentru psihoterapeuti?
- Ambivalenta lui "de ce"
- Adulti cu ADHD
- Cum ne exprimam furia?
- Ecopsihologia intre solastalgie si solifilie
- Despre adversitati, oportunitati si perle
- Clientii nu vor sa citeasca prea multe despre psihologul lor
- Cat de reala este durerea psihologica?
- Extraterestrii de langa noi
- "Accidente" in psihoterapie
- Cine are obsesia sanilor?
- Ce va deranjeaza la un narcisist?
- Ce e in neregula cu rezolutiile de anul nou?
- Muzica si sinuciderea
- Supratentorial
- Semi-obiceiuri
- Transferul este mult mai puternic atunci cand suntem obositi
- Femeile au standarde mai ridicate decat barbatii
- Despre oboseala si tipuri de oboseala
- Despre non-combat si contaminarea solutiilor
- Despre nume, prenume, pronume, politete si granite
- Care sunt punctele forte ale clientului meu?
- Despre insotitorii clientilor
- In general ajungeti unde v-ati propus la timp, mai devreme sau mai tarziu?
- Despre prejudecati si auto-negocierea prejudecatilor
- 13 fobii ale barbatului modern
- Narcisistii buni si narcisistii rai
- Nu este acelasi lucru cand doi spun acelasi lucru
- Liste de psihologi romani
- Care este cea mai deprimanta zi a saptamanii?
- Despre pierderi si plangeri
- Despre semafoare si dezamagiri
- Ghicitoare cu celebritati
- Daca e luni e deja vu
- Ciorile invata unele de la altele
- Psihoterapia Sperantei
- Psihiatrii se indeparteaza de serviciile de psihoterapie
- Puterea lui "deoarece"
- In continuare cu si despre stangaci
- Sunteti stangaci?
- De ce anume e nevoie pentru a face psihoterapie?
- "Monday Blues" sau Cea Mai Depresiva Zi A Anului
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/2849
realitatea e pana la urma
realitatea e pana la urma unde iti merge atentia. daca mergi pe resurse pai resurse o sa ai, daca mergi pe lipsuri, lipsuri o sa ai. perfect adevarat. ca-n povestea aia in care un maestru trece pe langa un cersetor si acesta din urma ii cere bani, la care maestrul ii spune ca n-are nimic sa-i dea dar s-a uitat vreodata cersetorul in lada pe care statea de 20 de ani? cersetorul ii spune ca nu iar maestrul il ideamna sa se uite. lada aia veche si ponosita era plina ochi cu bani de aur. toti avem o comoara in noi, resurse infinite, asa e.
Post new comment