Despre nume, prenume, pronume, politete si granite

Mi se intampla ca un client sa ma intrebe foarte devreme, uneori inainte sa ne asezam jos: vorbim cu "tu" sau cu "dvs."?

Eu personal ma simt la fel de bine in ambele cazuri insa nu stiu daca exista un raspuns simplu la intrebarea "care e cea mai buna varianta, TU sau DVS.?"

In momentul in care aleg sa ma adresez unui client intr-un anumit fel sunt oricum pe nisipuri miscatoare. O apropiere prea grabita si un "TU" prea abrupt pot fi percepute ca nepoliticoase si dominante. Un "DVS." excesiv poate la randul sau sa sune rigid si sa puna la incercare alianta terapeutica inca firava.

Dintre ambele variante "tu" vs "dvs" cred ca cea mai nefericita e cea de-a treia aceea care accentueaza inutil asimetria relatiei, aceea in care terapeutul foloste "TU" iar clientul ramane la "DVS".

Un prim argument la "tu" vs "dvs" poate fi ca a trece de la o pozitie formala la una mai relaxata e relativ usor. Invers aproape imposibil. De asta poate ca "deschiderea" cea mai potrivita ar fi "DVS".

In cazul in care clientul isi doreste o apropiere mai mare prin folosirea numelui mic nu vad nimic rau in asta. Insa ca terapeutul sa faca acest lucru nesolicitat mi se pare riscant din cel putin cateva bune motive.

Unii clienti - indiferent de varsta - s-ar putea simti tentati sa intre rapid intr-un rol de copil iar psihoterapeutul sa se trezeasca ca i s-a aruncat un cartof transferential fierbinte cu care nu prea are ce face. Evident ca riscurile transferentiale nu se opresc la eventualul rol de copil dar sa ramanem pe aleea principala

Un alt risc deloc de neglijat este ca prenumele clientului ales din proprie initiativa sa nu fie cel pe care clientul il foloseste in mod curent. Ca 'posesor' a doua prenume mie mi se intampla tot timpul: atunci cand cineva din proprie initiativa mi se adreseaza cu primul prenume nu o nimereste, cel pe care il folosesc eu fiind cel de-al doilea

Alegerea formei de adresare cred ca se joaca in spatiul (problematic) dintre politete si granite. Politetea e relativa iar granitele trebuiesc identificate - si daca e cazul - reafirmate, reconstruite in fiecare situatie. Eu imi doresc o relatie cat mai simetrica cu putinta. Vorbesc cu un adolescent cu "dvs." si il rog sa imi vorbeasca si el cu "tu" daca doreste sa vorbim astfel.

Daca in general il las pe client sa decida felul in care vorbim exista si momente in care am preferinte clare. Unul dintre momentele in care imi incurajez activ si de la bun inceput interlocutorii sa folosim "tu" sunt grupurile, atat cele de la cabinet cat si cele online. Intr-un grup relatiile sunt multiple si mai complicate si prefer de la bun inceput sa le 'echilibram' cu ajutorul unui universal "TU"...

Din aceeasi categorie:

1. [video] De ce nu au adultii grija de ei insisi?
2. [video] Timpul nu inseamna bani, timpul inseamna alegere
3. [video] Raspunsul lui Asimov
4. [video] Despre schimbare
5. Fericirea sta in constientizarea prezentului
6. Ce joburi mai au psihologii?
7. Cat de importanta este locatia cabinetului de psihoterapie?
8. Este depresia o achizitie evolutiva?
9. Ianuarie este luna mentoratului
10. Femeile nu au simtul umorului?
11. Sunteti prea grabit sau prea lent?
12. Va faceti singuri cadouri?
13. Este psihologia "feminizata"?
14. Puteti citi mesajul cifrat?
15. Ne facem publice promisiunile de Anul Nou sau nu?
16. Timiditatea este un comportament dobandit
17. Ce povesti spune cabinetul de psihoterapie?
18. Cum sa stabilesc limite in relatii?
19. Nume de caini
20. Saptamana fara stres
21. De ce cred ca scoala este importanta
22. Despre separare vocala automata, CAPTCHA si alte nelinisti
23. Genti si personalitate
24. Scuze si multumiri
25. L'esprit de l'escalier
26. Despre doua feluri de frica
27. Fiecare joc se joaca mutare cu mutare
28. Uneori flacara noastra se stinge...
29. Cadre de referinta
30. Despre spatiu personal si dezvoltare personala
31. Pisica fierarului nu se sperie de zgomot
32. Traditiile sunt solutiile carora le-am uitat problemele
33. Abstinenta de la 'social media' pentru psihoterapeuti?
34. Ambivalenta lui "de ce"
35. Adulti cu ADHD
36. Cum ne exprimam furia?
37. Ecopsihologia intre solastalgie si solifilie
38. Despre adversitati, oportunitati si perle
39. Clientii nu vor sa citeasca prea multe despre psihologul lor
40. Cat de reala este durerea psihologica?
41. Extraterestrii de langa noi
42. "Accidente" in psihoterapie
43. Cine are obsesia sanilor?
44. Ce va deranjeaza la un narcisist?
45. Ce e in neregula cu rezolutiile de anul nou?
46. Muzica si sinuciderea
47. Supratentorial
48. Semi-obiceiuri
49. Transferul este mult mai puternic atunci cand suntem obositi
50. Femeile au standarde mai ridicate decat barbatii
51. Despre oboseala si tipuri de oboseala
52. Despre non-combat si contaminarea solutiilor
53. Despre nume, prenume, pronume, politete si granite
54. Care sunt punctele forte ale clientului meu?
55. Despre insotitorii clientilor
56. In general ajungeti unde v-ati propus la timp, mai devreme sau mai tarziu?
57. Despre prejudecati si auto-negocierea prejudecatilor
58. 13 fobii ale barbatului modern
59. Narcisistii buni si narcisistii rai
60. Nu este acelasi lucru cand doi spun acelasi lucru
61. Liste de psihologi romani
62. Care este cea mai deprimanta zi a saptamanii?
63. Despre pierderi si plangeri
64. Despre semafoare si dezamagiri
65. Ghicitoare cu celebritati
66. Daca e luni e deja vu
67. Ciorile invata unele de la altele
68. Psihoterapia Sperantei
69. Psihiatrii se indeparteaza de serviciile de psihoterapie
70. Puterea lui "deoarece"
71. In continuare cu si despre stangaci
72. Sunteti stangaci?
73. De ce anume e nevoie pentru a face psihoterapie?
74. "Monday Blues" sau Cea Mai Depresiva Zi A Anului