robabil unii dintre dvs. ati auzit de speed dating. Pentru cei care nu au auzit o foarte scurta introducere. Un rabin din New York, Rabbi Yaacov Deyo, suparat ca tinerii lui evrei isi cautau fericirea in afara etniei a cautat o formula potrivita pentru o lume grabita, in criza de timp, care sa le rezolve tinerilor problemele de relationare iar lui problemele legate de puritatea rasiala. Fiecare cu problemele lui. Tinerii care corespundeau criteriilor rasiale ale rabinului erau adunati intr-o incapere cu mese asezate in linie, ca la un simultan de sah.
Aveau la dispozitie trei minute pentru a sta fata in fata unul cu celalalt in care puteau sa se vada, sa se adulmece si sa schimbe cateva vorbe, fara sa schimbe datele de contact. Apoi schimbau mesele, alti parteneri de adulmecat pentru alte trei minute. Aveau la dispozitie biletele pe care evaluau rezultatul intalnirii rapide in trei posibile feluri, daca l-ar vedea ca pe un posibil partener, daca l-ar revedea ocazional ca amic sau daca nu doresc sa il mai revada deloc. La sfarsit organizatorii sortau biletele si celor care se potriveau ca preferinte le ofereau datele de contact.
Rabinul intreprinzator (scuzati pleonasmul) chiar a inregistrat legal marca "SpeedDating" (un ban in plus din licentiere nu strica niciodata) asa ca noi vom vorbi in continuare doar de "speed-dating" cu liniutza ca sa evitam complicatiile juridic-rabinice
Speed-dating-ul a proliferat, in momentul acesta fiind o practica raspandita in multe tari.
De curand insa speed-dating-ul a depasit granitele intalnirilor amoroase si a penetrat lumea mai conservatoare a psihoterapiei.
Cand spun "conservatoare" ma gandesc evident la "setting", la cadrul psihoterapeutic care este o parte importanta din orice psihoterapie si orice orientare psihoterapeutica.
Mai multe persoane aflate intr-o psihoterapie, nemultumite de faptul ca psihoterapeutii lor se afla in vacanta (da, uneori psihoterapeutii isi mai iau si ei vacanta...) si dorind raspunsul unui psihoterapeut la problemele lor punctuale, concrete au initiat, cu concursul a opt psihoterapeuti si psihiatri un sistem similar cu cel de speed-dating pe care l-au denumit in gluma "speed-shrinking".
"Ostilitatile" in speed-shrinking se desfasoara cam la fel: cei opt terapeuti stau insirati la mese ca la simultanul de sah iar clientii lor ii folosesc pe rand pe fiecare, avand la dispozitie trei minute la dispozitie cu fiecare psihoterapeut. Cu alte cuvinte primesc opt raspunsuri (destul de) diferite la problema adusa de acasa, in functie de stilul terapeutului, orientarea psihoterapeutica, experienta, etc.
Psihoterapeutii care au acceptat sa initieze acest experiment au declarat ca toata povestea s-a transformat foarte repede in sesiuni reale de psihoterapie reala cu toata forma neobisnuita a acestora. Poate ca aici contribuie si faptul ca o asemenea sesiune de "speed shrinking" se incadreaza aproximativ in aceleasi limite de timp ca o sesiune de psihoterapie obisnuita.
Dupa un "simultan" de psihoterapie in forma aceasta clientii pot evalua si pot decide cu care dintre psihoterapeuti au rezonat mai bine si daca si-ar dori in continuare o psihoterapie full-version cu vreunul dintre ei. Alti clienti se multumesc doar cu raspunsurile rapide, competente si gratis pe care le-au primit la problema punctuala cu care au venit. Raspunsuri diferite care ii ajuta sa isi vada in continuare problema din unghiuri diferite de cel initial.
Din "psihoterapie de criza" speed-shrinking-ul ar putea deveni chiar o formula de sine-statatoare, cu avantaje pe care nu le ofera nici un alt setting psihoterapeutic.
Ma intreb doar cum ar arata un cort (cele de Crucea Rosie sau de partide politice sunt foarte bune), plantat in Piata Universitatii pe care sa scrie "Psihoterapie de criza"...
Daca ofera cineva cortul & masutele eu as fi interesat de un experiment. Si mai gasesc repede si alti sapte colegi. 
Din aceeasi categorie:
un zambet intr-o Duminica, in timpul crizei
Cunosc cateva O.N.G-uri, precum si cateva "partide" politice ce au corturi si masute, desfasurandu-si activitatea altruist-"promotionala" cu ajutorul lor.
Am inceput cu aceasta introducere, pt ca in ciuda faptului ca personal consider aceasta propunere geniala (la noi in Romania o astfel de initiativa ar destupa multe obturi prezente in circuitele societatii romanesti, precum si-n cele ale individului roman), trebuie subliniat riscul enorm pe care vi l-ati asuma in fata preconceptiilor si a barierelor de ordin politic, social, economic si posibil concurential (nu exista domeniu in care sa fie valabila zicala muschetarilor "toti pt unul si unul pt toti").
Ideea e buna, ba nu, e foarte buna, dar va fi lovita si supusa unor critici aspre, ignorante, egoiste, provenite din mediul in care traim, si pe care dorim sa-l imbunatatim.
Dar pt ca o schimbare sa se nasca, e nevoie de un mic pas, de-o idee, de-o scanteie de gand, si asta reprezinta aceasta propunere, un mic pas, cu un potential enorm pentru o schimbare in bine.
Post new comment