rica de revenire a simptomului, marturisita sau nu, este destul de frecventa in multe dintre psihoterapii. Chiar atunci cand schimbarile obtinute in urma psihoterapiei sunt certe, vizibile, exista uneori o voce interioara deranjanta care se intreaba daca nu cumva "zilele rele" vor reveni la un moment dat. Ar putea fi orice fel de "zile rele": atacuri de panica, momente de anxietate intensa sau o somatizare oarecare.
Frica de revenire a simptomului este usor de inteles. Unul dintre lucrurile mai greu de acceptat (pentru ca de inteles e simplu) este ca schimbarea NU este ceva liniar, static, cu sens unic. Schimbarea NU este un "moment" ci un interval si nu putem face predictii precise in ceea ce priveste schimbarea. De multe ori, de cele mai multe ori intre pasii pe care ii facem inainte se strecoara si cate un pas inapoi, sau lateral, ca la dans...
Cand frica de revenire a simptomului, a "zilelor negre" devine deranjanta poate ca ar merita sa ne readucem aminte si sa ne concentram la cateva adevaruri simple, cum ar fi:
Stiu, suna a filosofie de slagar dar este adevarat. Totul trece.
In cazul nostru altcineva ar putea fi pur si simplu un simptom, depresia, anxietatea, un atac de panica. Revenirea unor momente de disconfort moderat ar putea insemna ca a venit timpul reluarii exercitiilor de relaxare abandonate sau a altor tehnici care sunt "umbrela de vreme rea".
Revenirea momentelor de disconfort ar putea insemna doar ca e nevoie sa revenim la planul planul initial si sa-l respectam, nimic altceva...
frica de revenire a simptomului
cum facem cand doctorul ne spune ca simptomul v-a reveni cu siguranta daca nu iei o doza minima dintr-o anumita substanta? si mai ales cum facem cand ne-am saturat de doze,vrem sa ne simtim normali si cand simptomele chiar revin cand renunti la doza?
Foarte mult timp,si as minti
Foarte mult timp,si as minti daca as zice ca inca nu ma mai gandesc la asta. Mi-am pus intrebarea daca cad in vreo depresie din nou? Daca vrodata ma voi mai juca cu viata mea? daca nu voi stiisa fac fata? daca fac atacuri de panica din nou? Chiar daca un atac de panica nu e cine stie ce...pentru mine era un capat de lume acel moment. Incerc de multe ori sa ma incurajez zicandu-mi da am trecut si tocmai ca deja am experimentata asa ceva stiu cum sa fac fata la viitor,stiu cum sa ma pregatesc si totusi chiar adaca am dreptate imi este frica. Imi este frica pana la urma de mine insumi. Si da nu trecutul iti dicteaza viitorul dar cumva ti-l influenteaza si mie cred ca de asta imi e frica in principal de modul in care imi este influentat viitorul de trecut. De fapt imi este rusine de mine insumi nu reusesc sa accept greselile facute si ca am invatat ceva din ele,imi este frica sa nu le repet pentru ca am suferit si inca mai sufar din cauza lor. Pe de alta parte e interesant sa treci prin astfel de experiente caci ajungi s ate cunosti mai bine sa iti afli anumite limite si cumva sa te schimbi in ceea ce vrei sa fi. Eu una ma gandesc la ata si zambesc,asta ma ajutata pana acum si sper sa ma tina,cu toate ca am temerile mele extrem de mari si nefondate stiu asta dar totusi exista
Eheheee dragii mosului...
Asta cu simptomul care sta la panda in intuneric asteptand acel moment in care suntem vulnerabili ca sa ne prinda de guler si sa ne spuna Al meu esti prichindel, credeai ca ai scapat?!? NU ai nici o sansa, imi apartii. e complicata un pic asa.
Mi-a placut postul foarte mult, felicitari Victor si la cat mai multe posturi caci sunt deosebit de utile.
Post new comment