itesc pe net despre o intamplare aparent curioasa:
"Un muncitor in constructii de 29 de ani a avut un accident si a chemat ajutoare dupa ce a calcat intr-un cui de 15 cm. Deoarece cea mai mica miscare a cuiului ii provoca dureri mari a fost sedat. Apoi cuiul a fost extras din partea de dedesubt. Cand a fost scos bocancul aparent a avut loc o vindecare miraculoasa. In ciuda pozitiei cuiul a intrat intre degete: piciorul a fost complet neranit."
Muncitorul nu stia cat de grav fusese ranit. Tot ceea ce stia era ca fusese ranit iar un cui de 15 cm care ti-a strapuns piciorul trebuie sa doara infiorator. Asa ca a simtit acceasta durere foarte concreta, foarte puternica insa in intregime imaginara.
Durerea psihogena indusa de un factor placebo (de fapt nocebo ) ne readuce aminte cat de mare este puterea credintelor noastre de zi cu zi.
Daca noi credem ca ceva trebuie sa ne doara probabil ca ne va durea...
durerea psihologică
E o idee tare interesantă, nu mi-aş fi imaginat că poate fi ceva atât de real. Mi s-a întâmplat să nu mă doară când m-am rănit (şi nu mă refer doar la rănile superficiale), decât după ce am observat daunele produse
. Asta îmi reaminteşte că felul în care vedem lumea depinde de noi într-o măsură mult mai mare decât pare la prima vedere.
Post new comment