e moment mai bun ar fi sa scrii despre rezolutiile de anul nou decat 1 ianuarie? Nu sunt un fan al cuvantului "rezolutie", mi se pare ca suna un pic strident insa "angajament" parca suna si mai nepotrivit. Asadar "rezolutiile de anul nou" 
Studiile indica ca printre cele mai frecvente rezolutii de anul nou se numara dorinta de a petrece mai mult timp cu familia si prietenii, scaderea in greutate, lasatul de fumat sau baut, iesirea din datorii.
Tot studiile arata ca cele mai multe dintre rezolutiile de anul nou se risipesc tot atunci, in preajma anului nou 78% adica. Ce e totusi in neregula cu rezolutiile de anul nou?
Principalul motiv pentru care aceste rezolutii de anul nou esueaza dinainte de a incepe este ca sunt prost formulate, prea vag, prea general sau complet nerealist.
Cei care au reusit sa isi pastreze rezolutiile de anul nou pentru o perioada mai lunga au reusit in primul rand (instinctiv sau constient) sa isi formuleze obiective clare, masurabile si usor de impartit in etape intermediare. Clar, masurabil, usor de impartit in etape.
Hotararea initiala puternica asociata cu rezoluzia de anul nou este o resursa importanta insa doar ea singura este total insuficienta. Ar trebui sa ii mai adaugam cel putin niste strategii pentru a face fata neprevazutului de pe parcurs. Planurile vagi esueaza. Planurile precise au sanse sa reziste.
Tot studiile arata ca 75% dintre oameni cocheteaza de anul nou cu o rezolutie. Dobandirea unui obicei nou, abandonarea unuia vechi.
Celor 75% le urez planuri precise si multa rabdare
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Uneori cred ca ne punem la
Uneori cred ca ne punem la adapost de consecintele clare, masurabile si ale caror presiune se aseaza pe umerii nostri in etape, resimtite in acord de catre noi insine, prin faptul ca ne fixam obiective ce aduc mai degraba a "fantezii".
Stiu ca simt ceva, simt o nevoie de schimbare, dar daca am nevoi sunt vulnerabil si nu-mi place sa fiu vulnerabil...Ce fac? Fac ca animalutele de pe alte continente, si bag capu in pamant, sau mai rau in ciment, si merg pe premisa daca eu nu ma vad, inseamna ca nu e acolo si suprim ce nu-mi convine.
Dar si actul acesta are cateva repere , cateva indicii, ce nu vor ele sa dispara din raza perceptiei mele, indiferent cat vrea tonusul meu muscular sa le ignore. Si la asta gasesc solutii, le atribui semnificatii distorsionate, si transform indiciile ce ar putea sa-mi dezvaluie de ce refuz sa fixez obiective masurabile, reale, le transform in ceva ce la fel ma ameninta.
Si cea mai "diplomatica" solutie la ceva ce ma ameninta este sa resping sau sa ignor. E mult mai la-ndemana decat sa confrunt. Caci in definitiv vorbeam despre ceva ce vine din interiorul meu, si cam tot ce izvoraste din interiorul unei persoane, se manifesta mult mai intens atat in ceea ce ar putea fi privit ca pozitiv, cat si in directia opusa a negativului, a efectelor mai putin dezirabile, mult mai intens decat ceea ce ne intampina din exteriorul ce ne inconjoara.
Pe scurt probabil ca una din explicatiile nestabilirii unui scop real, este eschivarea de responsabilitate, si lipsa increderii necesare de a parasi zona de confort creata in prezent, urmarind beneficii ce pana la urma aflandu-se in viitor, sunt insotite de incertitudine: " Daca ceva nu iese bine, iar eu am depus atat efort, si am ajuns mai rau decat eram inainte sa ma apuc sa-mi urmaresc obiectivul..."
De multe ori probabil ca un obiectiv nerealist ascunde dorinta unui "miracol", unui act din exterior care vine ca "Sfantul Duh" si aduce schimbarea dorita de noi, fara a noi sa fim nevoiti sa miscam vreun deget.
O expresie caracteristica : " Va fi mai bine, pentru ca trebuie sa fie...". Si acest "trebuie" ne-a scos din impas, lucrurile si situatiile se vor schimba pentru ca..."Trebuie" .
Acum probabil depinde de fiecare dintre noi daca alegem sau nu sa-i dam validitate acestui "trebuie", sau sa speram ca se va autentifica de la sine ( ceea ce in putine cazuri se intampla, indiferent daca ne place sau nu sa recunoastem acest fapt).
re: eschivarea de responsabilitate
Total de acord cu tine Cosmin in ceea ce priveste eschivarea de responsabilitate, cred ca este no.1, mama tuturor esecurilor.
In rest...numai succesuri
re: eschivarea de responsabilitate
Mama esecurilor, desi gravida constant, cred ca este ignoranta. Acum daca am recurge la eschiva, am afirma ca nu stim cine e tatal, dar nu o facem, si aflam ca tatal se identifica cu fiecare dintre noi, vizitat nu o data, de seducatoarea curtezana.
Esecurile sunt un clan puternic, au multe rude, dar cum in orice structura organizata exista o ierarhie, ar fi bine sa tinem cont de puterea de a rezista eschivei si ignorantei, membri privilegiati ai clanului, care desi ne promit confort uneori ne dau multa bataie de cap.
In rest...numai succesuri in noul an ce abia se naste
10 Obiective clare
In cazul meu, am stabilit in mod instinctiv niste obiective masurabile, si asta pentru ca m-am obisnuit in ultima vreme sa mi le revizuiesc constant si sa fac mereu ceva pentru realizarea lor.
Am postat pe blogul meu 10 obiective importante pentru mine, si chiar ma miram ca nu prea sunt multi oameni care au acest obicei de a-si stabili scopuri.
Nu cred ca ei nu-si doresc la fel de multe lucruri, dar poate nu stiu exact cum sa procedeze pentru a le realiza (sau macar cum sa inceapa), asa ca ezita formularea lor pentru a nu se simti responsabili in cazul esecului (sau intarzierii).
re: Am postat pe blogul meu 10 obiective importante pentru mine
de ce nu ne spui si adresa blogului tau? Ca sa putem sa vedem si noi obiectivele tale...
Rea
Totusi nu pot sa nu observ ca a-ti delimita un cadru si a-i spune celuilalt ce nevoi ai sau nu ai, daca il vrei sau nu in viata ta - nu inseamna a fi rau.
re: Si eu am invatat sa "fiu rea"
ma intreb oare proprietarul unui teren care isi construieste un gard este prin aceasta actiune "rau"?
Ca, na, prin construirea gardului ii impiedica pe cei care voiau sa scurteze drumul sa mai il scurteze pe terenul lui...
Gardul
Cred ca daca vrea sa pastreze obiceiul oamenilor de a trece pe-acolo, dar delimitandu-si totodata proprietatea... poate lasa o portita, un semn, sau ceda o parte din teren unui drum nou etc.
, adica poate gasi o solutie de compromis si s-ar putea ca invitatia subtila pe care o are acea portita sa fie mai tentanta decat o scurtatura pe un teren liber, oarecare.
Dar daca totusi nu vrea sa faca asta, ci chiar sa-si delimiteze proprietatea impiedicandu-i pe ceilalti sa treaca pe acolo - mi se pare dreptul lui sau sa zicem o nevoie de moment pe care e bine sa o recunoasca si e desigur bine sa actioneze in consecinta. La "rau" se va incadra atunci doar acela care ii incalca proprietatea astfel delimitata.
re: invitatia subtila pe care o are acea portita
Mihneea, intotdeauna este o placere sa citesc observatiile, comentariile si adaugirile tale
:)
Multumesc!...
Eu sa zicem ca am un plan pt
Eu sa zicem ca am un plan pt noul an,dar nu sa slabesc sau sa ma las de fumat sau sa ma amorezez nu.\vreau sa fiu mai rea.
Dar nu rea sa fiu o scorpie vreau sa invat sa stiu care oameni merita atentia mea si care nu.Sa invat sa spun nu si sa nu ma mai las calcata in picoare sa zicem.
Sa las in jurulmeu doar anumiti oameni.Culmea e ca pana pe 31 anul trecut ziceam ca nu am planuri dar dintr-o data ma cuprins o idee si acea de a schimba in viata mea ceva.
Curajul de a spune nu,plus alte mici dorinte dar asta e cea care predomina.
Post new comment