andul zilei de astazi (publicat automat de nemilosul script de pe Psihoterapie Net 
) suna asa: "Clientii nu vor sa citeasca prea multe despre psihologul lor. Arta psihoterapiei se refera la faptul ca este vorba de client, nu despre tine."
Mie mi se pare ca suna contraintuitiv, mai ales din punctul de vedere al unui psiholog care are ca hobby bloggingul.
Autodezvaluirea este dealtfel una din temele de discutie preferate ale psihologilor/psihoterapeutilor atunci cand ies la o terasa si cand obosesc sa se barfeasca intre ei:
"Autodezvaluirea din partea psihoterapeutului este utila intr-o psihoterapie? Cat de multa? Cu care clienti? In ce etapa a psihoterapiei?" Si tot asa, in functie de timpul petrecut la terasa.
Exista psihoterapeuti pentru care absenta autodezvaluirii este mai degraba regula. Altii pot face excese in directia opusa, in aceea a prea multa autodezvaluire din partea psihoterapeutului.
Nu stiu daca exista un raspuns simplu la "cat de multa autodezvaluire din partea psihoterapeutului este utila?" Daca psihoterapeutul umple cabinetul cu prea multa viata proprie unde mai ramane loc pentru viata clientului? Daca, dimpotriva, psihoterapeutul este un fel de Sfinx, fara emotii, fara trecut, fara fisuri, fara defecte de unde stie clientul ca are de-a face cu o fiinta umana?
As risca un raspuns la aceasta intrebare "cat de multa autodezvaluire este potrivita?" Cred ca raspunsul nu tine nici de nevoile psihoterapeutului, nici de orientarea lui terapeutica, nici de setting. Tine pur si simplu de nevoile reale ale clientului, ale fiecarui client in parte.
Exista clienti care au nevoie de mai multa biografie din partea terapeutului.
Au fost clienti care m-au intrebat - aparent fara nici o legatura cu ceea ce vorbeam in momentul respectiv - ce varsta am, daca sunt casatorit, daca am copii, cat de multe ore pe zi muncesc, daca imi plac anumite lucruri particulare, care imi sunt fricile, care imi sunt antipatiile, daca am avut vreo dependenta, daca nu traiesc si eu ca toti barbatii un midlife crisis, daca sunt multumit de relatia de cuplu. Si multe alte intrebari punctuale pe care nu vi le pot spune aici
In toate acele cazuri particulare autodezvaluirea solicitata isi avea rostul. Macar ca modest catalizator al aliantei terapeutice.
Milton Erickson a fost celebru pentru autodezvaluirile sale care insa aveau o tinta terapeutica precisa. Erickson avea permament pregatite povesti din istoria personala care il asistau pe clientul sau in a-si clarifica problema. Cu siguranta atunci cand Erickson facea aceste aparente autodezvaluiri nu o facea din nevoi personale nerezolvate ci ca instrument terapeutic.
Ma intreb (ericksonian ) daca psihoterapeutii de orientare ericksoniana se autodezvaluie mai mult decat altii de alte orientari terapeutice...
Ma gandesc in continuare ca desi "clientii nu vor sa citeasca prea multe despre psihologul lor" autodezvaluirea bine temperata poate fi totusi utila intr-o psihoterapie.
Dvs. cat de mult ati vrea sa stiti despre psihologul dvs.?
Astazi, duminica, va asteptam in chatroom la ora 21.00-22.00 la o discutie despre relatii. Discutia este moderata de psihoterapeutul Dorin Victor Vasile
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
re: clienţii nu vor să citească prea multe
Şi eu aş vrea să ştiu cât mai multe despre psihoterapeut. La început am luat relaţia noastră ca una de prietenie, deoarece pentru mine era prima de felul acesta. După primele şedinţe, când mă interesa strict ca psiholog, am începu să mă simt acceptată, înţeleasă, iubită. Şi asta m-a făcut să continui relaţia aşa cum o făceam cu orice prieten drag: am încercat să aflu cât mai multe, pentru a fi aşa cum şi-ar fi dorit, pentru a deveni prietene. Acum încă îmi doresc să ştiu cât mai multe, deoarece îmi e dragă, dar (sper că) am învăţat să nu mă simt nedreptăţită dacă mă întâlnesc cu un psihoterapeut şi nu cu o prietenă
eu una as vrea cat mai mult
Bine cand zic cat mai mult vreau sa stiu si eu ce fel de om este,daca intelege ce simt eu.Adica nu m-as fi putut duce la un strain care stiu ca e specializat pe ceva si sa incep sa ii povestesc de viata mea daca nu as stii cate ceva de acea persona.
Nu ma refer la competenta profesionala ar am nevoie sa stiu"este om" acea persoana.Am nevoie sa stiu daca anumite experiente l-au facut si pe el sa treaca prin anumite sentimente.Stiu ca nimeni nu este perfect dar daca nu as fi stiut cat de cat ceva fata de persoana din fata mea nu as fi reusit sa vb cu acea persoana.
Mi-ar fi fost mul rea greu.Pentru ca din gandirea mea as zice ceva de genu"cum sa ma inteleaga el? daca nu stie ce simt nu a avut vreodata si el parte de astfel de sentimente "Eu consider ca cel mai bun psiholog e cel care a avut anumite experiente sau trairi in viata, avut momente cruciale care le-a rezolvat dar nu a uitata ce inseamna anumite lucruri.asta e principiul pe care merg.
Nu ai cum sa intelegi un om care sufera daca tu la randul tau nu ai suferit .
P.S. sfaturi toata lumea stie sa le doneze,dar e nevoie mai degraba sa vina ceva din suflet,sa zicem,ceva care tii ca va merge,nu o teorie...ceva mai practic
Post new comment