Despre eliminarea miracolului din 'intrebarea miracol'

"utilizarea cuvantului "miracol" pare un pic frivola" - de acord cu asta.
dar putem gandi si abstract, cum ca s-ar intampla miracolul peste noapte (tradus ca: "problema nu mai exista, nu conteaza de ce si nu e nevoie sa multumesti") si putem raspunde la intrebare usor.

formularea cu miracolul e demodata. poate ca rezoneaza la fel de intens cu fatalismul si disperarea pe care o simte clientul cand problema il copleseste, si in urma neutralizarii, se poate detasa si raspunde la intrebare.

si miracolele din vis, si povestile sunt un fel de drog cu efect de scurta durata(dar cu efect ). cat am vrea sa iesim din pielea noastra cateodata oare cate seturi de chei" pastrati cu voi...?

Intrebarea "miracol", fara miracolul din ea, poate fi o buna metoda de a pregati clientul pentru viitor. O modalitate de a-l indruma pe client spre sistematizarea tehnicilor si cunostiintelor acumulate pana in prezentul "intrebarii",, obtinute si parcurse de-alungul relatiei terapeutice. Suna mult mai bine decat banala: "Ce dovezi ai ca psihoterapia a actionat in cazul tau?", urmata de : "Presupunand ca vor aparea probleme la un moment dat, ce factori te-ar pune in primejdie sa recazi, si cum le-ai face fata?".
Felicitari Victor pentru acest articol interesant.

...Este ceva de care ma izbesc in mai toate discutiile interesante. Foarte greu gasesc pe cineva care sa se refere, atunci cand foloseste un cuvant ca "miracol", la ce ma refer eu. In special cand se poate face o trimitere religioasa scenariile din capul fiecaruia parca sar sa se incaiere! Din punctul asta de vedere, cred ca e foarte buna ideea de a elimina un cuvant atat de delicat si interpretabil din intrebare; si ce frumos sunt descrise reactiile clientilor in cele cateva puncte din articol!

Un mic exemplu despre ideea de relaxare: cine ma vede la sala, mai ales daca este o persoana mai comoda sau mai obosita, cu greu isi poate inchipui ca efortul fizic imens actioneaza asupra mea asa cum actioneaza asupra lui un masaj bun! In acest caz pot spune ca, intre noi doi, aerobic e sinonim cu masaj. Nu e cea mai mare diferenta, dar daca l-as pune pe el sa treaca printr-o ora de aerobic numai relaxat nu s-ar simti, iar pe mine masajul ma plictiseste! Eu incerc sa caut aceste sinonime intre oameni, bazandu-ma pe ceea ce reprezinta diversele notiuni pentru fiecare; dupa ce am gasit corespondentul in celalalt pot incepe linistita discutia...

Sinonimul la miracol : minune, minunăţie.

Fiecare om are propriile lui perceptii, trairi, sentimente - pe sunete si pe intelesurile cuvantului .....

poate ar trebui sa discutam despre dinamica de design a cuvantului - respectiv psihologie experimentala ....nu stiu ce sa zic ....nu prea stapanesc teritoriul asta ....

cred ca mai avem nevoie de un context mai larg ....ptr. a "fixa" cuvantul ....

perosnal cred ca nu trebuie desacaralizat cuvantul miracol....

Nu stiu exact care este originea cuvantului dar mir= pace acol = ? sau mir= mir sau mira= mira + col= cool ....sau cl putin la momentul actual ....el tot evolueaza....

Da, cel putin la momentul actual eu asociez cuvantul miracol cu Divinul....mai bine zis cu starile divino-umane....personal cred ca trebuie mai mult suflet in ceea ce spuneti ........

Si am sa fac o mica pledoarie ....scriind dintr-o carte ...

Chibzuinta + dreptatea = intelepciune (alcatuita din toate puterile si pimturile cognitive am spune psihosomatice cognitive sau din intalnirea functiilor cognitive cu lucrurile - rezulta - cunostintele )

curaj + cumpatare = blandetea (armonizarea si rezultatul tuturor puterilor active ale sufletului ale simturilor corespondente ale trupului si ale lucrarilor simturilor)

Intelepciunea + blandetea = iubirea(vitrute "unificatoare")

Iubirea concentreaza toate , adica elementele prime (sufletul si puterile sufletului , trupul si simturile trupesti , lucrarile simturilor asupra lucrurilor si ratiunile acelor lucruri cat si miscarea tuturor acestora spre telul lor intr-o sinteza unitara) intr-o unitate definitiva si simpla care are loc in Dzeu.

Sfantul Maxim,spunea ca:
folosindu-se de simturi "ca de niste care rationale ale puterii lui, sufletul prinde in ele cele sensibile si -si insuseste ratiunile lor , iar puterile lui cu tot ceea ce ele contin acum,le uneste cu virtutile si cu ratiunile divine ascunse in ultimele, ptr . ca virtutile nu sunt stari simple omenesti ci divino-umane.

Iar intelesul duhovnicesc care se afla in ratiunile divine imboldeste din toate partile sufletul si "il preda" intreg lui Dzeu.

Iar Dzeu imbratisandu-l cu totul, impreuna cu trupul concrescut in chip natural cu el, il face asemenea Lui dupa masura acestora.

Deci pe unde ar fi situat miracol.....???

Si sufletul omului era deschis puterilor ingeresti si lui Dzeu , nu intampina rezistenta , avand comuniune in tihna atat cu lumea spirituala angelica cat si cu Duhul lui Dzeu .
Exista atunci , scrie de Dzeu – graitorul episcope al Nyssei, o stare unitara, ca a unui cor , a naturii rationale , angelice si umane “ care privea spre Corifeul unic al corului si care conducea corul spre armonia data de Acela”

Deci cuvantul are greutatea lui si faptul ca reusim sa il pronuntam este si datorita divinului (in conceptia mea ....)caci de unde stie vantul sa suiere? sau mai bine zis cum se realizeaza sunetul ?....un sunet pur se poate auzi ....???

ar mai fi legatura intre sunete si genetica ....

Oricum corpul uman nu il poti intelege ci cel mult il poti descrie ....spunea cineva

Si pana la urma ????....eram curios de parerea dvs.....cred totusi ca vorbiti destul de detasat ....

Inca nu ati definit f clar ce este "miracol" ???

....si incercand sa il definiti ....nu va faceti probleme ca nu puteti elimina miracolul cel putin in acceptiunea mea....suntem pe limite rezonabile.....cred eu cel putin

Înţeleg de ce încerci să elimini "miracolul", dar la mine nu e cazul . Îmi plac miracolele, indiferent în ce context.
Iar dacă în viaţa mea s-ar întâmpla unul, probabil ar fi un miracol interior: m-aş simţi mai bine cu mine însămi, aş înceta să fiu supărată pentu ceea ce mi-au făcut alţii (sau mi-am făcut eu) şi aş înfrunta cu mai mult curaj şi încredere fiecare zi.