entru cine nu stie in Bucuresti in sectorul 3 este de ceva vreme incoace iarna. Iarna din aceea cu zapada multa pe care primaria sector 3, generoasa, ne-a lasat-o noua pietonilor pe toata. Asa ca azi (ca si ieri, ca si alaltaieri) merg spre cabinet pe un culoar lat de cca. 30 cm (ok, poate exagerez, poate ca sunt 35 cm pe alocuri) in sir indian impreuna cu alti pietoni din sectorul 3, ocolind cosurile de gunoi din lemn nobil ale lui Negoita prinse in gheata.
E o experienta interesanta mersul acesta in santuletul de gheata, incercand sa imi pastrez echilibrul ca pe un fel de catwalk de gheata. Desi astazi sunt pieton, instinctul de sofer ma indeamna sa pastrez o distanta prudenta fata de cel din fata mea. Are un mers incet, hiperprudent si pare sa savureze fiecare re-echilibrare ca pe o victorie personala.
Chiar incep sa il laud in sinea mea pentru curaj si perseverenta. Un om care nu se simte prea sigur pe gheata are totusi curajul sa iasa la plimbare pe alunecusul asta.
Se pare insa ca ceilalti participanti la sirul nostru indian nu imi impartasesc admiratia pentru domnul cu mersul nesigur. "Hai, tataie, ne lasi si pe noi?" sau "Pardon, pardon" si tot asa. La fiecare indemn "tataie" incearca sa isi pastreze echilibrul (la propriu, nu la figurat)
In timp ce sunt preocupat de perseverenta lui "tataie" din spatele meu vine puternic un domn grabit care ma inghesuie putin pe catwalk (cu un "pardon-pardon"), ma depaseste in viteza, ajunge repede si la "tataie" pe care il "indeamna" cu un mic ghiont sa ii faca loc. Iar "tataie" nu mai reuseste sa se echilibreze si asolizeaza nemultumit in zapada dura de langa el. Toate eforturile lui de a-si pastra ritmul si verticalitatea s-au dus. Intre cei doi ("tataie" aterizatul si domnul grabit care se indeparta) a mai avut loc un schimb rapid de replici pe care n-am sa-l mai reproduc aici 
In continuare m-am intrebat cine o fi avut dreptate? "Tataie" care avea dreptul sa se plimbe si sa fie hiperprudent incurcand astfel mersul pietonilor grabiti? Domnul care se grabea si care era impiedicat sa se bucure de viata in ritmul lui propriu?
Noroc ca drumul meu era pe sfarsite si s-au terminat si intrebarile despre ritmuri si armonizarea ritmurilor
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
cine are dreptate
au amandoi dreptatate dar niciunul nu a reusit sa-si mentina ritmul in conditiile mediului inconjurator..domnul in varsta ar fi fost hipervigilent adevarat daca s-ar fi oprit din cand in cand sa uite in spate pentru a verifica existenta unor potentiale pericole cum ar fi oameni grabiti..caz in care ar fi putut sa se opreasca sa le faca loc. domnul grabit, vazandu-l pe cel mai incet, ar fi analizat si anticipat efectele imbrancelii care i-au furat secunde pretioase..si resurse... si ar fi cautat o alta cale de acces mai libera de obstacole.. poate asa ar fi fost toti fericiti in ritmurile lor
re: nu au reuşit să-şi menţină ritmul
Eu sunt de altă părere
Cred că amândoi şi-au menţinut ritmul chiar şi după incidentul neplăcut. Sunt sigură că domnul cel vigilent a continuat să meargă cu multă atenţie (poate cu şi mai multă atenţie), iar domnul cel grăbit a rămas la fel de grăbit (dacă nu şi mai grăbit), evident, înjurând în gând (sau nu numai în gând 
) pe cei care nu înţeleg că ritmul lor e cel mai potrivit.
ritm
da ai dreptate..dar totusi cred ca acel incident putea fi evitat si fara ca una dintre parti sa renunte la ritmul propriu, natural..cu siguranta ca nu a fost ceva placut nici pentru unul nici pentru celalalt.
cine avea dreptate
Desigur, fiecare are motivele şi dreptatea lui şi nu sunt în măsură să judec între ei, dar....subscriu la părerea ta, Alina. Nu există scuză pentru brutalitate!
cred
cred in armonia nearmonizata a ritmurilor...
cred ca fiecare ,in ritmul sau, contribuim la un ritm universal...
cred ca ..daca fiecare incercam sa ne ritmam in ritm propriu, fara a incerca sa-l dezritmam pe cel de langa noi-doar ca noua asa ni se pare ca este corect!-am fi mai buni si mai ritmati in univers..
e doar o parere...
Re: cine are dreptate
Hmmm greu de zis - eu sigur am fost in postura ambilor si nu o data. Imi faceam un stil de viata din a ma grabi si a ma enerva grozav cand cineva "ma tinea in loc", as fi dorit sa le pot impune altora ritmul meu, marturisesc acum cu rusine. Dar nu am devenit asa de agresiva incat sa imbrancesc lumea pe strada. Cu siguranta asta nu e o atitudine buna. Incerc sa ma uit de ce nu se grabeste persoana din fata mea (poate aluneca, poate e batran) si daca nu vreau sa astept... gasesc un alt traseu.
Pe de alta parte, am fost si in ipostaza de a tine grupul de oameni in loc din cauza vreunei prudente ca aceasta mentionata... Nici asa nu mi se pare chiar ok, in sensul ca trebuie sa constientizez ca ii tin pe ceilalti in loc (eu poate sunt la plimbare iar ei merg la munca) si pe cat posibil sa le fac loc,... dandu-ma din cand in cand la o parte de exemplu, pentru cineva mai grabit.
Oricum ar fi, ideea ar fi sa ne gandim si la celalalt, ce motive are sa mearga mai repede sau mai incet si ce pot face eu ca sa nici nu risc sa fiu imbrancita pe gheata dar nici sa intarzii la munca ...
Iar daca nu pot face nimic (sa zicem) cel putin sa nu ma enervez...
Cred ca nici unul nu procedeaza corect pentru ca fiecare se gandeste doar la ritmul lui.
re: domnul care se grabea
Acel domn nu avea dreptate. Daca il deranja domnul in varsta ca mergea incet, putea sa il depaseasca civilizat, nu sa fie bruta(l ).
Pfiu!
N-ai cu cine domne', n-ai cu cine!
Post new comment