Cum ne exprimam furia?

Asta imi aduce aminte de o sceneta :

(Boierul)-Maria ta, nu te supara !
Si Vlad Tepes nu s-a suparat. L-a tras zambind in teapa !

am vazut azi o scena, probabil cunoscuta multora.. doua masini care se tamponeaza, dintr-una coboara un taximetrist nervos din cealalta o femeie.. adevarul e ca nu am putut asista pana la capat sa vad cine ce si cum.

taximetristul incepe sa injure, era defapt intr-o parcare cu mai multe taxiuri.. si il aud pe acesta spunand unui coleg al lui cred sa o loveasca in timp ce acesta o injura in toate felurile indreptandu-se catre ea. ii crezi in stare, nemernicii, sa loveasca si o femeie.

cum va explicati atitudinea si cum ati reactiona? nu suport nedreptatile, si daca as putea i-as sterge de pe fata pamantului ca respira aerul degeaba. dar iar, gandul asta al meu ma uimeste. sunt o persoana calma. nu inteleg cum se obisnuieste in unele familii(pentru ca e vorba de educatie) sa se loveasca femeile, care aparent nu reusesc sa provoace intr-atat. este ceva ce imi scapa?

atunci ce fel de barbati sunt aceia? daca sunt intr-adevar niste animale(care nu invata din propriile greseli) atunci n-o sa-mi para rau ca se extermina" intre ei. dar, din nou, un gand ca asta nu-l recunosc ca fiind al meu.

daca eu nu voi raspunde acestei agresiuni verbale, de teama uneia fizice de moment, nu inseamna ca voi putea uita. prin asta ei au distrus in noi dorinta de a(-i) ajuta la nevoie. nu e asta un rau indeajuns de mare pe care il intoarcem?? aparent nu se ia in socoteala pentru ca ar insemna doar "sa nu intervii" pe viitor.

si daca ar fi sa nu ajutam intentionat(alta persoana de acelasi rang) cand ni se cere ajutorul(compensand ceva din trecut), nu se poate spune ca "s-a intors roata"? daca aceasta "roata" functioneaza de ce sa nu FI FOST a unei succesiuni de intamplari pozitive. dar faptul e consumat nu? cine-si doreste sa fie victima unui prezent act de agresiune ca si in "cazul-taximetrist".

in momentele de furie macar o secunda ma gandesc daca e avantajos sa vorbesc, sa-mi sustin punctul de vedere combatandu-l pe al celuilalt.. pot oricand incerca.. insa ma gandesc care imi e obiectivul defapt.
mai injur in gand, mai comentez tot in gand referitor la non-sens-urile celuilalt si energia pe care o investeste, mai evaluez scurt cat de amenintator si convingator poate sa fie si pana unde ar merge, dar cel mai important trebuie sa-mi amintesc daca am avut un scop cand am inceput discutia.(in cazul in care am inceput calm )
alteori ating corzi sensibile la randul meu, si regret ulterior, pt ca a contra-/ataca astfel denota un caracter slab. nu merita sa ne infuriem pentru nimic, si cel mai adesea o facem din motive gresite, din neintelegere. eu incerc sa fac sa nu se ajunga acolo, imi displac certurile..
raman perplexa de multe ori cum unii oameni se agita foarte tare, numai gura lor se aude si tot incrimineaza si vorbesc singuri.. ca nu imi vine cheful sa ridic si eu tonul cand motivul e prostesc. altii devin agresivi si vorbesc urat, si imi starnesc repulsie oricum, nu si nu

Cel mai des când sunt furioasă sunt tentată să îmi fac de cap: mănânc prostii (chipsuri, dulciuri de toate felurile), sfidez lumea făcând ceea ce consider eu, mai ales ca să fiu contra la ceea ce consideră ceilalţi că "trebuie". E momentul când numai părerea mea e importantă, când eu sunt pe primul plan. Ce-i drept, îmi pare rău după ce fac astfel de lucruri, deşi acum, când scriu, mi se pare că atunci când sunt furioasă sunt aşa cum doresc eu să fiu.

Eu mai mult ca sigur nu fac bine,dar nu stiu ce alta solutie as putea adopta,solutia mea e sa ignor pe cat posibil,insa nu are prea mare efect,pentru ca multe lucruri ma afecteaza indiferent daca vreau sa nu,sau ce imi spun mie.Asa ca tin in mine pana explodez,da fereasca sfantu daca ajung sa explodez,nici nu vreau sa ma gandesc.

mm depinde de contex...cel mai efectiv pentru mine este o sedinta de tzopaiala si zbierat prin casa pe ritmul vreunei melodii..dupa cateva minute ma eliberez si ma trezesc zambind de momentul meu de nebunie..asta functioneaza doar daca sunt singura in casa

Dragut,eu le pun sub presh si le las acolo da asta pana nu mai face fata.
de fapt situatia e cam asa,innainte nu stiam cum s afac fata si faceam tot felul de prostii,intre timp m-am apucatd e lucruri mai destepte,adica un pic de sport,apoi cumva am reusit sa devin mai desteapta si reuseam sa imi exprim furia,nu o mai lasam sa se adune si imi era mai usor.apoi a venit iarasi o perioada mai dificila si am uitat cum sa imi exprim furia si am lasat-o sa se adune pana am avut o explozie si s-a indreptata catre cine nu trebuie.Mai nou de vreo 2 saptamani m-am pus pe facut sport,nu e solutia perfecta pentru ca nu expri sentimentele care se aduna insa e cea mai buna in situatia data.alerg fff mult si cateodata mai merg sa ma joc cu sacul de box, sau baschet si ajung epuizata acasa in asa fel incat nu mai am energie negativa in mine si nu imi mai pasa de nimic decat sa ma relaxez.Pana imi voi reveni cred ca solutia asta e una destul de buna si stiu ca da roade,ma scoate din starea aia negativa in care ma aflu.