Despre bloguri, jurnalisti si alte frustrari

Pornind de la definitia blogului (http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog), intr-adevar blogul nu porneste de la conditia identitatii, nici nu pretinde responsabilitate la nivel de conditionare a publicarii informatiei. Probabil la asta s-au referit cei doi, la faptul ca blogul nu substituie ziarul, dar capata tot mai mult aspectul unui inscris oficial de tip jurnalistic (ziar, revista), care pentru un novice in ale navigarii si informarii internautice poate fi confundat cu o sursa oficiala de referinta. De exemplu, in sfera medicala: una e sa te informezi cu privire la o boala pe un site oficial, si alta sa citesti o groaza de "leacuri si terapii" pe diferite bloguri, si sa le si pui in practica, chiar daca autorul din spatele lor a ales sa-si tina identitatea secret. Din acest punct de vedere mi se par ok pozitionarile celor doi.

Pe de alta parte sunt de acord cu alina si victor, psihoterapie.net este mai mult decit un jurnal intim si culmea, cu identitate cit se poate de bine conturata si evidentiata (poza, nume, amprenta proprie), dar mai ales, pentru ca nu e jurnalul unei singure persoane ci mai degraba un jurnal colectiv. Asta daca s-ar rezuma la atit.

Insa Victor, gindeste-te ca daca e sa facem o paralela intre blogger- ziarist, atunci intr-adevar psihoterapie.net e un mix de psi&utilizatori, unde multi utilizatori nu sunt psi. Intr-adevar, subscriu la ce ai spus, ca multi bloggeri scriu din pasiune, dar ma intreb: oare daca ar exista oficial meseria de blogger, s-ar bucura de mai multa credibilitate din partea dlui Nistorescu? si-ar reconsidera pozitia?

Sa fim seriosi, si in jurnalism ca in orice domeniu, putem observa "responsabilitati" si "identitati" din cele mai colorate. Eu ca cititor pot pune in spatele lor un ? sau un !. Nu titula si nu patalamaua o face, nici chiar poza sau cnp-ul (din partea mea sa fie si ADN-ul). Asa ca in locul domniei sale, nu m-as juca cu cuvinte precum responsabilitate fata de subiect sau comunitate. Vorba ta: Get real! (si arat cu degetul inspre persoanele cit se poate de reale din structurile de conducere).

Insa, am o vaga impresie ca de fapt nu despre asta e vorba. Ci tocmai despre spalatul pe miini cu care ai incheiat. Doar ca un alt fel de spalat pe miini al unei alt fel de mizerii. Ecce homo!

Nu ma pot abtine sa nu fac uz de(i)responsabilitate, (non)identitate si sa inchei in maniera jurnalo-fila cu niste cugetari responsabile ale unor identitati asumate:

1. Un ziar este un instrument incapabil sa faca deosebirea intre un accident de circulatie si colapsul civilizatiei. (George Bernard Shaw)

2. Jurnalismul isi justifica propria existenta prin marele principiu Darwinian al supravietuirii celui mai vulgar. (Oscar Wilde)

3. Omul care nu citeste nimic, este totusi mai bine educat decat omul care nu citeste decat ziare. (Thomas Jefferson)

Nomen est omen!
Peace, Emm.

Tind sa cred ca domnul Nistorescu nu citeste prea multe bloguri, altfel nu ar da cu bata in balta atat de flagrant, iar eu nu ma simt atacata tocmai datorita acestei evidente lipse de cunoastere, daca ar fi fost vorba despre cineva care cunoaste subiectul despre care scrie, ar fi meritat sa stam de vorba.

Personal am doua bloguri, unul aici pe psihoterapie.net si unul la mine pe site, care in anonimatul sau excesiv se numeste www.alinamihaelabarbu.com, mai anonim de atat nu stiu ce poate fi.

Succesuri domnule Nistorescu, caci este evident ca de asta aveti nevoie.

Ahhh si apropo, identitatea este de mai multe feluri, nu este doar o eticheta pusa de mama si de tata, este si identitatea sinelui si chiar daca unii blogeri aleg sa nu isi dezvaluie numele, asta nu face ca blogul lor sa fie lipsit de identitate. Luati drept exemplu ceea ce ati scris dvs., i-ati atasat un nume, dar asta nu inseamna ca are identitate.