tunci cand vine vorba de dezvoltare personala metafora mea favorita este aceea a omidei care se transforma in fluture. (Da, stiu, tehnic vorbind nu e chiar omida, e pupa/nimfa, dar hai sa pastram metafora simpla
)
Pentru a se dezvolta/creste/transforma omida are nevoie de un spatiu personal, de o anumita intimitate pe care si le construieste cu ajutorul coconului.
Omida se retrage, se izoleaza de celelalte omizi si de tot ceea ce se intampla in jurul ei pentru a incepe transformarile de care are nevoie.
Poate ca privita din exterior omida care se retrage si isi inceteaza activitatea ar putea fi privita ca o forma de depresie insa in timpul acestei transformari omida poate fi vulnerabila si atunci are nevoie de siguranta pe care i-o confera coconul.
In final, atunci cand este pregatita omida transformata deja in fluture va sparge coconul devenit inutil si limitativ si va iesi (din nou) afara.
Chiar daca in cazul nostru, al ne-omizilor
coconul nu este chiar atat de vizibil asta nu inseamna ca nu este mai putin necesar pentru schimbare. Nevoia de retragere, de extragere temporara din lumea reala pe care o simtim uneori insoteste schimbarea. Este o nevoie de consolidare a spatiului personal, de "coconare" (scuzati barbarismul) care insoteste (si faciliteaza) schimbarea.
Se spune ca un "nu" spus celorlalti inseamna un "da" spus noua insine. Poate ca e o forma concisa de a spune ca spatiul personal este necesar pentru dezvoltarea personala...
despre cocon
sunt foarte suparata ca a fost nevoie de cocon. asa ceva nu trebuia sa fie necesar. sau macar sa fi fost mai pasnic. daca nu aveam timp indeajuns?...
cocon
eu deja stau de prea mult timp in cocon..si sunt cam inghesuita, da parca tot ma simt prea mica sa ies..pericolu cu coconu in cazul meu e ca astept sa vina ziua aia magica cand o sa ma trezesc deodata ditamai fluturele monarh, dar cand ma uit la aripile mele mi se par cam pricajite, mai mult de musculita de otet, si aleg sa stau la siguranta
poate ca si aripile astea sunt ca si muschii, pe masura ce le exersezi se dezvolta mai bine, nu-i de ajuns sa stai pur si simplu sa astepti sa se faca de la sine deodata
:)
foarte frumos ai scris.. mi-a placut comparatia cu musca de otet
dezvoltarea si spatiul personal
E foarte adevarat, ca sa poti cu adevarat sa te regasesti,ai nevoie de multa intimitate, sa fii doar tu cu ideile proaspat aflate, si sa incerci sa le concretizezi,sa le fai obisnuinta fiecarei zile. In tumultul si vacarmul societatii in care ne ducem traiul e mai greu sa poti sa te concentrezi, sa poti sa fii doar "tu" cu "tine".
Din fericire am reusit sa pot sa spun NU, atunci cand vreau sa fac altceva decat cei care au mereu cate ceva de facut, mai mult sau mai putin urgent.
Poate nu totdeauna ma simt bine cand fac asta, dar de fiecare data eu am castigat ceva pentru mine.
Cat mi-ar placea...
...sa pot spune de fiecare data nu cand mi-l sopteste constiinta,dar "invatul" meu este sa zic "da",sa sar in ajutorul celor din jur chiar fara sa mi-o ceara...si sa sacrific linistea mea,momentele si-asa rare in care imi pun ordine in ganduri si stabilesc obiective. Stiu ca singura nu as fi facut chiar cine-stie-ce lucruri iesite din comun,dar DACA as fi avut mai multe clipe de "insingurare" le-as fi facut mai bine...o simt,dar nu mai pot schimba nimic...Sunt o persoana care se poate concentra numai pe un singur lucru odata,altfel am impresia ca fac totul varza...ce sa fac ,daca singuratatea imi prieste mai mult atunci cand trebuie sa realizez ceva important...de obicei ma bazez doar pe mine,pe cand ceilalti prefera sa lasa o parte din indatoriri si pe umerii apropiatilor...
spatiul personal
Frumos

Am sa ma gandesc la ce spui tu aici.....incep sa-mi tes coconul
Post new comment