Pisica fierarului nu se sperie de zgomot

parerea mea este ca este imposibil ce zici tu sa facem..

pentru a scapa de frica de ceva cred ca iti trebuie mult exercitiu si ajutorul unui psiholog/psihiatru.

Iar la pisici e relativa treaba.

am si eu o teama irationala pe care o constientizez. locuiesc intr-un spatiu mic cu familia, 4 membri. pe langa faptul ca m-am obisnuit sa ocolesc cate un colt la masa sau la pat, sau o clanta la vreo usa care sta deschisa numai pe jumatate(nu eu ma ocup de managementul spatiului ca sfaturile nu-mi sunt bine primite), in afara de acestea, am senzatia permananta cand cineva se aproprie prea mult de mine ca ma va lovi din greseala, un cot, o bluza in cap sau ce mai "traverseaza" ei pe deasupra capului meu. cand iau ceva de deasupra capului meu iar e probabil sa cada ceva.. la bucatarie la fel.
am intrebat si pe ceilalti daca au aceeasi senzatie si s-au uitat ciudat la mine. dar, in cel putin 20% din cazuri se intampla intr-adevar sa ma loveasca din greseala cei din jur, cei din casa ma refer.. ma deranjeaza poate ca le atrag atentia, mai in gluma mai in serios, si se scuza dar nu sunt mai atenti data viitoare. exagerez? eu ma feresc sa ajung in astfel de situatii, dar tot ma streseaza cand intra in camera si se apropie de mine sa ajunga la cate un sifonier, trebuie mereu sa le ghicesc intentia si posibilul "accident". eu zic ca reactia imi e motivata si nu intentionez sa ma expun in mod repetat pentru a ma acomoda. e din cauza spatiului mic si asta se va schimba. sau nu?

Am stat si m-am gandit si am constatat ca nu am nici o anxietate, nici o frica de nimic.

Oare este normal?

Hristos a inviat!

Am facut exercitiul. Rezultatul: suflu sistolic. Zgomotul ramas: sincopa. Pe ambele le pot accepta si integra in viata mea: atit sincopele cit si fricile. Probabil pentru ca nu sunt pisica nimanui, ci o pisica tigrata maidaneza.
Peace, Emm.

Ma gandeam, dupa ce am citit post-ul, ce ne facem cand suntem o colectie de zgomote, a se citi frici? Frici irationale, frici controlatoare, frici coplesitoare, atat de multe incat devin prin ele insele o modalitate de navigare si de sondare a realitatii.

Frica de abandon, frica de ceilalti, frica de a nu fi ceea ce ne dorim sau credem ca suntem, frica de a nu sti, frica de a iti dori, s.a.m.d.

Ma gandeam, cum te expui lor pentru a le depotentializa atunci cand ele sunt parte din tine, poate o parte dominanta, cum te desensibilizezi la zgomotul asurzitor din tine?

Ma intreb, oare exista pisici eliberate si echilibrate sau ele sunt doar un mit dintr-un proverb bengalez?