Triumful piscoturilor utile la C.V.

entru cei mai multi dintre dvs. cuvantul "piscotar" nu inseamna mai nimic. "Piscotar" este un termen "tehnic" din lumea organizatorilor de evenimente si se refera la acei invitati care se focuseaza mai degraba pe piscoturile oferite la eveniment decat la speakeri. Nu toti piscotarii sunt clandestini, multi sunt invitati "cu acte in regula" dar focalizarea lor este cam aceeasi: piscoturile et alia.

In lumea evenimentelor pentru psihologi piscotul propriu-zis e cvasi-inexistent insa are un concurent teribil: creditul.

Evenimentele pentru psihologii din Romania sunt impartite asemanator cu castele din India: sunt evenimente de trei piscoturi credite, de cinci, de sapte sau chiar de zece.

Din timp in timp mai ma intreaba cate o voce colegial-conspirativa "nu vii si tu la evenimentul X? Ca se dau multe credite". In mod paradoxal, cu cat mai plicticos, mai lipsit de carisma, mai departe de subiect este keynote speakerul cu atat mai mare portia de credite oferite. De regula nu ma duc, piscoturile au multe calorii si oricum eu sunt cam supraponderal.

Acum cateva luni o prietena a facut eforturi mari si a adus din America un guru in ale ADHD-ului, Sam Goldstein. Cu eforturi mari si bani multi, n-am sa insist in detalii care nu imi apartin. Altii traverseaza oceanul ca sa il asculte pe Goldstein. Eu a trebuit sa traversez doar doua statii de metrou asa ca n-am stat pe ganduri. In final, surprize, surprize, pe diploma cu pricina hopa si cinci credite. Doar cinci, ca dl. Goldstein nu parea asa de reprezentativ pentru industria piscoturilor psihologice din Romania.

Acum o luna o alta prietena a adus tot din America un alt guru, de data asta din zona psihoterapie/hipnoterapie, Jeffrey Zeig adica. Tot asa, tot cu eforturi, bani, nici acum nu insist in detalii, nici astea nu imi apartin. La fel de nereprezentativ personajul din punctul de vedere al industriei psiho-piscoturilor, tot cele cinci puncte alocate nereprezentativilor.

Peste o luna aceeasi prietena recidiveaza si va aduce in Bucuresti alt brand, Jeffrey Kottler. Tot cinci credite. (Asa ca, daca vreti sa il cunoasteti pe Kottler puteti inca sa o faceti.)

Am inceput cu timpul sa am nefireasca senzatie ca evenimentele pentru psihologi sunt cam de doua feluri:

1. evenimentele organizate pe bune, pentru a invata ceva, pentru ocazia de a vedea nume reprezentative pentru psihologia/psihoterapia din lume, etc

si

2. evenimentele organizate mai asa, pentru piscoturi, pardon, credite.

M-am tot intrebat ce ar putea fi mai penibil decat un eveniment organizat doar pentru piscoturi? Cred ca am si un raspuns: Un eveniment organizat pentru pseudo-piscoturi. Tocmai am aflat azi dintr-un anunt de "eveniment":

"La sfarsitul workshop-ului participantii vor primi diploma de participare, utila la C.V."

.

Asta cu "diploma de participare utila la C.V." este geniala in inocenta ei, mi se pare fraza sezonului.

Asadar cei care nu se califica ca ofertanti de piscoturi macar ofera totusi si ei ce pot, cum pot si anume ceva util la C.V. Pseudo-piscoturi adica. Foarte tare!