eri in timp ce iesisem la o mica plimbare am vazut undeva mai departe pe trotuar, chiar in directia in care mergeam eu doua persoane, care faceau gesturi foarte ample si agresive.
M-am gandit ca probabil sunt doua persoane care se bat. Pe masura ce ma apropiam am observat ca erau un barbat si o femeie asa ca am devenit si mai curios.
Poate ca tocmai asistam la o tentativa de talharie in care victima se apara cu indarjire. Gesturile erau in continuare ample si agresive dar cei doi nu prea se atingeau...deci nu se bateau si nu se talhareau reciproc 
Mi-am schimbat scenariile initiale cu bataia&talharia intr-unul mai moderat cu o posibila cearta violenta a unui cuplu. Cand m-am apropiat suficient am vazut ca cei doi, intre gesturile lor ample, dramatice si exagerate aveau niste zambete uriase.
In final am inteles ca erau doar doi surdo-muti, un el si o ea care glumeau cumva gestual-exagerat unul cu celalalt.
Ma gandeam ca toate scenariile mele anterioare (bataie, talharie, cearta etc.) erau de-a dreptul penibile in noul cadru de referinta pe care il obtinusem prin apropierea de cele doua persoane.
Mi-am readus aminte cu aceasta ocazie a "coregrafiei" surdo-mutilor pe care i-am intalnit greseala simpla si frecventa pe care o facem cu totii de a evalua o situatie pe baza unor informatii insuficiente.
Iar atunci cand sunt insuficiente le mai si completam proiectand putin 
Va aduceti aminte cand a fost ultima data cand ati evaluat total gresit o situatie pe baza unor informatii superficiale? La mine a fost ieri 
re: cadre de referinta
E greu de stiut, deoarece o fac foarte des. La mine se manifesta mai ales prin interpretarile (gresite) pe care le dau vorbelor si faptelor celorlalti. Incetul cu incetul am invatat sa intreb ce inseamna acele vorbe, iar cand nu intreb, ma straduiesc sa nu interpretez ...deoarece inca nu pot citi gandurile celorlalti
Post new comment