m in general o anumita dificultate in a urmari filme care contin scene de exorcism. Mi-as fi dorit sa ma pot bucura si eu, ca toata lumea de vocile stranii, de miscarile nefiresti ale persoanei posedate, de carisma exorcistului si toate celelalte delicii ale unui film cu exorcizari insa de fiecare data imaginatia mea mi-o ia inainte si face o paralela intre scena de exorcizare si o sedinta de psihoterapie.
Unde psihoterapeutul impreuna cu clientul sau se straduiesc sa externalizeze problema
M-a fascinat intotdeauna aceasta paralela (greu de evitat pentru mine) a 'externalizarii' unei probleme si exorcism. Cam asa mi s-a parut intotdeauna a fi externalizarea, un fel de exorcism simbolic, logic, cognitiv, bazat nu pe apa sfintita 
ci pe judecata sanatoasa a celui care are o problema.
Atunci cand cineva se confrunta cu o problema tinde sa o internalizeze sa o priveasca in final ca pe o caracteristica personala. Adica sa devina una cu problema sa
Aud adesea: (eu) sunt insomniac, (eu) sunt depresiv, (eu) sunt anxios. Adica un fel de eu sunt identic cu problema mea...
Externalizarea problemei ('exorcizarea' simbolica de care vorbeam mai devreme) reprezinta tocmai aceasta separare a persoanei de problema. In exemplele de mai devreme: uneori ma confrunt cu Insomnia, cu Depresia, cu Anxietatea.
Pare o distinctie banala dar este esentiala. Externalizarea unei probleme permite persoanei sa isi acceseze resursele naturale pe care le are si care pe moment sunt umbrite de problema.
Externalizarea poate sa creeze un spatiu vital (era sa zic Lebensraum ) in care persoana - separata de problema sa - sa caute in mod activ solutii.
In functie de imaginatia si spiritul ludic al clientului imi place chiar sa ii dam un nume Problemei, sa o vizualizam ca un personaj aflat pe un scaun alaturi de noi, un personaj care vorbeste, actioneaza, se justifica si cu care ne putem confrunta. In cabinet am multe scaune pentru ca si problemele pot fi multe
Externalizarea problemei permite eliminarea etichetelor negative, depatologizarea si normalizarea problemei.
In momentul in care cineva isi poate spune "eu nu sunt identic cu Problema mea" poate incepe sa exploreze si moduri de a reduce prezenta/influenta Problemei in viata sa.
Cand a fost ultima data cand ati incercat sa va detasati de o problema din viata voastra? Sa o 'externalizati' adica?
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
obstacole
da.. frumoasa comparatia
si metoda folosita cred ca da rezultatele scontate.
) chiar as intreba un psiholog daca e posibil sa iesi dintr-o depresie fara tratament si sa-ti para ca nu ai avut nimic deosebit 
nu. imi da si o sezatie ca ma lamentez aiurea cand vad clar problema). si in acea zi ma gandesc ce s-a intamplat, de unde a pornit, sa nu mai repet x greseala.. sau imi acord o jumate de zi epuizandu-ma printr-o activitate care imi face placere.
ma ajuta sa imi dau seama cum ar trebui sa fie viata mea/noastra defapt.
ultima data cand m-am detasat de o problema.. nu prea stiu care a fost ultima data. in schimb cred ca dintr-un motiv sau altul fac asta instinctiv.
nu inlatur eticheta pentru ca e probabil sa fiu depresiva(ca exemplu) sau nu, si nu-l percep ca pe un pericol. chiar daca ma indrept intr-acolo si cunosc o parte din implicatii ma gandesc ca sunt absolvita de vina.
nu incerc sa previn(constient). stiu ca am incercat de-a lungul vietii sa duc la indeplinire diverse lucruri si am depus efort si m-am stresat, insa toate cu bune intentii. si daca se intampla sa ma imbolnavesc asta e.
m-a ajutat destul de mult ca am reusit sa modific unele aspecte ale vietii in favoarea mea, creand un sistem de valori al meu - unul in limitele normalului dar adaptat dupa nevoi. putin mai egocentric, insa cu simtul masurii si respectand si nevoile celorlalti.
consider ca imi e permis sa ma simt rau dar mai ales imi e permis sa fiu in stare sa-mi desfasor normal activitatile zilnice aflate chiar sub eticheta "depresiv" (asta pana cand voi fi aflat ca facand x sau y lucru nu ma mai incadrez in acel grup.
stiu ca prin felul in care ma simt acum sunt expusa unui pericol (sa devii depresiv) daca voi persista intr-un anumit comportament (nesomn si lipsa odihnei, apetit scazut si lipsa energiei, stres de fond si iritabilitate, dorinta de a anticipa si griji nefondate). insa imi permit ca azi sa ma simt exact asa, foarte rau, sa recunosc fata de mine asta. si azi imi "iau liber" de la a fi bine-dispusa, de la a ignora existenta acestui obstacol, si chiar de la a socializa; le spun tuturor ca am nevoie de putin timp liber, ca e ok.. (cei din familie incearca sa vina cu sfaturi dar nu comunicam pe aceeasi frecventa si nu mai cad in plasa asta- pierd timpul explicandu-le cum simt la modul obiectiv si bazandu-ma ca la sfarsitul pledoariei sa imi dea un sfat de nota 10
uneori sursa problemei nu e inlaturata, dar daca aceea nu sunt eu insami atunci nu ar trebui sa existe, ca la mine in curte am facut curat.
2 cai frumosi :)
aici ceva se aseamana cu bine-cunoscutul "6 cai" : ))) in care un romm nu intelegea ce e aceea o intrebare. asa si in acest caz.. ne e foarte greu sa intelegem in ce consta aceasta diferenta.. de perceptie.
*cei "6 cai" aici:
http://www.youtube.com/watch?v=T-Zu0bRGuUQ
exorcisme
Deci eu nu sunt suma experienţelor prin care trec? Încă mă mai mir...înseamnă că am o problemă: cine sunt eu?
Dincolo de suma experientelor noastre
Un enunt stiintific postuleaza ca," Intregul este mai mult decat suma componentelor sale". Tot asa, suma experientelor unui individ nu poate fi individul in sine.
Identitatea unui individ se afla dincolo de amprenta experientelor lui. Eu nu sunt experienta mea, boala mea, problema mea, acestea pot sa faca parte din mine si din universul meu interior insa nu ma definesc ca individ, dupa cum masura actiunilor unui individ nu definesc neaparat comportamentul individului.
Tu esti o fiinta care se afla deasupra experientelor sale, problemele tale pot sa vina si sa treaca insa sinele tau profund sa-si pastreze esenta, ceea ce iti da valoare dincolo de suma experientelor este sensul personal pe care il atribui acestor experiente si transformarea care urmeaza in urma revelatiei sensului poate marca identitatea ta structurala, fiinta ta interioara, sinele tau profund.
re: Eu nu sunt experienta mea, boala mea, problema mea
multumesc pentru sprijin
O vizualizam ca un personaj
Pe masura ce citeam post-ul mintea mea trecea in revista problemele mele si aplica tehnicile descrise.
Cand am ajuns la partea cu vizualizarea problemei pe scaun, deja vedeam cu ochii mintii langa mine o doamna cu o statura impresionanta, cu un val negru peste ochi, imbracata intr-o rochie umflata de dantela neagra si cumva Doamna era foarte lucioasa si avea ceva atragator in ea, dar in mod evident Doamna era rea.
Ma uitam la ea si stiam ca este gelozia mea si cumva vazand-o in afara m-am simtit mai bine, pentru ca ea nu sunt eu si daca ea este in afara mea si nu sunt eu ii pot impune limite, ma pot certa cu ea, o pot impiedica sa imi controleze viata si sa o faca altfel decat mi-o doresc eu.
Este extraordinar sentimentul de a o vedea in afara atat de plastic, atat de real, atat de diferita de mine. Fascinant.
Edit: Ma gandeam dupa ce am scris comentariul de mai sus de ce dintre toate problemele mele mintea mea a ales-o tocmai pe aceasta sa o materializeze. Un raspuns ar fi ca poate pe aceasta o considera cea mai periculoasa si daunatoare, pentru ca din cauza ei as putea pierde ceva extrem de important pentru mine. Celelalte probleme ma afecteaza doar pe mine, insa gelozia imi afecteaza relatia cu partenerul meu si de aici si prioritizarea aceasta.
Foarte folositor si frumos post, iar reactia pe care a trezit-o in mine, foarte puternica.
Post new comment