Incapatanarea obiectelor devenite inutile

foarte bun subiectul. am si eu aceasta problema, inca.
deasemenea, mama renunta foarte greu la orice si se supara foarte tare daca ii arunci ceva desi e evident care-i e soarta obiectului dupa cativa ani de cand acesta a fost declarat oficial inutil si s-a asteptat vreo "revenire" miraculoasa cu o intrebuintare oarecare. dar nu
eu pastrez anumite obiecte pentru decor. le tin in cutii si atunci cand rearanjez in camere mai "arunc" cate un obiect colorat care sa se armonizeze cu spatiul liber, cand vine vorba de bibelouri. carti caiete, iar ma despart greu de ele, aici solutia e ordinea. obiecte de mobilier, preferabil sa intrebam pe cineva care are nevoie. daca nu.. vrei nu vrei trebuie reciclat.. trebuie dezasamblat si bagat in niste saci de gunoi mai mari sau poate cunoasteti pe cineva care poate folosi placile de lemn.. desi lemnul prinde umezeala si se uzeaza in timp.
in concluzie.. cred ca toate obiectele sunt facute "pentru ceva", au o utilitate. pana si cele de decor sunt facute sa incante sau sa relaxeze privirea, mai bine zis nervii incordati. pe mine ma incanta ideea de curatenie, spatiu, contrast al culorilor si aerul proaspat. o vitrina mare frumos aranjata si iluminata corespunzator, sau un acvariu mare si bine intretinut are acelasi efect cu o plimbare in natura. daca ne petrecem mult timp in "spatii inchise" fie ca e vorba de apartament sau locul de munca e de explicat de ce dorim sa-l si facem placut prin diverse artificii.
cred ca singurele lucruri pe care le putem pastra cu noi indiferent de timp si spatiu sunt amintirile si experientele noastre. putem gasi armonia, si farmecul contrastelor in felul ciudat(de neinteles) in care se succed intamplarile in viata noastra si a celor cu care interactionam, in felul in care cantarim noi serios situatiile si luam in final o decizie intamplatoare de dragul hazardului. unele obiecte ne-ar ajuta sa ne amintim, insa eu zic ca nu e greu din moment ce sentimentul e unul simplu, veritabil, pur. e deajuns sa ne amintim persoana.
e o varianta acceptabila de a privi lucrurile.. cred : |

Cred ca aici ar fi locul potrivit sa vorbim de tehnici concrete, practice de organizare. Simpleology?

Buna intrebare. Eu una sunt de groaza la capitolul asta. Excelez la fructificarea spatiului, in sensul aranjarii a cit mai multor lucruri in spatiu putin, de ex. cartile in biblioteca, hainele in dulapuri, etc., insa cind vine vorba de aruncat, sunt sub orice critica. Arunc lucrurile inutile abia in al 12lea ceas, pina atunci incapatinarea emotionala are cistig de cauza. In special cind vine vorba de carti, maculatura, lucru manual, si desigur, aparatura.

Pe de alta parte, cind incapatinarea (a mea evident) devine sufocanta, pic in extrema cealalta: ma enervez si arunc si ce trebuie si ce nu trebuie, cu rost si fara rost. Totusi, mai exista si partea rationala care ma impiedica in asemenea momente sa arunc din obiectele esentiale. Iar daca arunc din cele utile, well, prostia si domnia se platesc... si nu mai conteaza ca e vorba de partea rationala sau emotionala...nici ca am sau nu justificarea plauzibila de amagire confortabila.

Nu stiu cum ar fi bine sa procedez cu obiectele inutile, nici cu incapatinarea lor sau a mea. Cred ca exista un moment pentru fiecare, vorba aia, le vine vremea....probabil ca atunci cind desi inutile ramin prezente, inca nu e momentul sa le arunc.

Intrebarea pe care mi-o pun e cum ar trebui sa procedez cu persoanele devenite inutile, care nu se mai (re)gasesc in viata mea, dar care se incapatineaza sa ramina prezente? Hmm.