O calatorie cu Jeffrey Kottler I

In timp ce la populatia generala incidenta tulburarii bipolare este de cca. 1% in cazul scriitorilor si artistilor este de 38%.

Kottler concluzioneaza ca terapeutii sunt extrem de ineficienti in a ajuta persoanele creative. Nu vreau sa adaug ca multi nu sunt in stare sa se ajute nici pe ei insisi, ca doar ma aflu intre colegi, nu se face, dar gandul parazit a si aparut ca sa nu imi dea pace.

Parca pentru a-mi intari impresia ca asist la o prezentare feminista Jeffrey Kottler ne povesteste in continuare despre Terapia Rational-Culturala dezvoltata in Boston de un grup de femei, construita pe ideea de colaborare, in care autorii, numele nu sunt asa de importante. "It is a male idea who is a senior author of a book". Pai si ce-o fi rau in asta? Mie mi-ar placea sa imi scriu numele pe o coperta, doar ca n-am gasit inca o coperta care sa mi se potriveasca.

Una dintre ideile din prima zi de workshop care mi-a atras atentia cel mai tare este una imprumutata din terapia doliului si pierderii a lui Robert Niemeyer: oamenii sunt diferiti si nu parcurg in ordine toate stadiile descrise de Elisabeth Kuebler-Ross (negare, targuiala, etc). Bingo! Niciodata nu m-a convins Elisabeth asa ca...Niemeyer rulz

Atunci cand cineva moare nu il pierzi ci doar iti negociezi o relatie noua cu acea persoana

.

Astfel, terapia pierderii se refera la a negocia o noua relatie cu persoana pierduta.

"Helping is about relationships, not about changing behaviour"

Si uite asa trecem de la artisti la Carl Rogers, tipul acela cu acceptarea si intelegerea. Care - ne povesteste Kottler - scria in jurnalul lui secret ca se simtea neinteles de toata lumea, ca a fost agent CIA si ii invata pe anchetatorii CIA cum sa castige increderea celor anchetati. Va place, nu?

Nu stiu de ce dar povestea asta cu Carl Rogers Turnatorul mi-a adus aminte de observatia aceea glumeata care spune ca omul este singura specie care se imprieteneste cu animalele pe care are de gand sa le manance... Si mi-a mai adus aminte si de CNSAS, si de unii dintre cei care n-au agreeat workshopul lui Kottler din Bucuresti, si de multe altele. Si uite, iar am o problema cu gandurile parazite in timpul workshopului.

Carl Rogers Marele Neinteles a fost toata viata destul de inhibat sexual insa dupa moartea sotiei sale, la varsta de 80 de ani a inceput sa fie foarte activ sexual: avea trei amante in trei orase, etc.

Norocul meu este ca nu mi-a placut Rogers niciodata. Stiti cum se spune, marile dezamagiri vin din marile sperante

Am facut apoi un exercitiu care a semanat mai mult cu o sesiune de speed dating: ne-am combinat cate trei (cat mai necunoscuti intre noi) ca sa vorbim de momentele noastre de bad therapy...

"I don't look for books, books find me"

Asta ne spune spre sfarsit Kottler despre Kottler. Adica de la turnatori trecem la carti. Jeff ne marturiseste ca fiecare carte pe care a scris-o reprezinta o calatorie personala pentru a-si rezolva o problema personala. Apoi ne vorbeste de calatoriile pe care le-a facut de-a lungul timpului pentru a-si rezolva problemele. Calatorii interioare sau, dimpotriva, foarte reale, in America de Sud in cautarea samanilor.

Cam acestea au fost cateva din impresiile primei zile de workshop. Care s-a incheiat cu lansarea cartii "Clientul care m-a schimbat".

Daca am reusit sa va fac curiosi am sa revin si cu impresii din a doua zi de workshop.