Poveste despre un barbat grabit

e curand am cunoscut un barbat grabit care a venit la cabinet sa facem schimb de povesti. El sa imi spuna povestea lui iar eu sa ii propun o poveste alternativa. In terapie de multe ori asa se intampla, psihoterapia este un efort comun de schimbare a povestii initiale a clientului.

Sigur, povestea barbatului grabit nu pot sa v-o spun pentru ca nu imi apartine. Insa as putea sa va spun povestea pe care i-am spus-o eu lui, pentru ca aceea imi apartine

e spune ca intr-o tara indepartata, intr-un oras indepartat barbatii erau in general foarte grabiti. In timp ce sotiile lor stateau acasa, facand lucrurile in ritmul lor propriu, barbatii alergau de colo-colo, incercand sa rezolve cat mai multe dintre problemele pe care le aveau.

Unul dintre acesti barbati grabiti avea o meserie care il predispunea la a fi chiar mai grabit decat ceilalti. Era angajat la primarie ca postas, trebuia sa transporte cat mai rapid scrisori si pachete la diferite adrese. Incetul cu incetul graba devenise a doua sa natura, se grabea cand manca, se grabea cand se juca cu copiii sai si se grabea cand statea de vorba cu prietenii.

Intr-o buna zi primaria orasului a decis ca a venit timpul sa dezvolte turismul local si ca ar fi timpul sa puna la dispozitia turistilor un ghid turistic care sa le arate acestora orasul. Si cine cunostea mai bine orasul daca nu postasul primariei?

Asa ca postasul nostru se trezi intr-o buna zi promovat la importanta functie de ghid pentru turistii orasului.

Increderea acordata l-a bucurat foarte mult. Constiincios cum era si-a facut rapid o lista cu cele cateva obiective pe care turistii trebuiau sa le vada in orasul lor iar apoi a asteptat nelinistit aparitia primului grup de turisti. Avea chiar ceea ce am numi noi in zilele noastre anxietate de performanta.

Cand a sosit primul grup a dus grabit turistii prin toate punctele pe care si le propusese, atent sa nu rateze nici unul. A fost eficient si a terminat repede excursia.

Singura problema era ca turistii nu isi doreau 'eficienta' ci mai degraba excursii interesante. Iar daca excursiile ar fi durat mai mult cu atat mai bine.

Postasul nostru isi dadea seama ca in timp ce toata fiinta lui ii spunea sa se grabeasca, asa cum facuse toata viata, noii lui parteneri - adica turistii - aveau nevoie ca excursia sa se desfasoare intr-un ritm mai lent pentru a fi satisfacatoare.

In timp ce parea sa fie intr-o situatie fara iesire, cu doua modele contradictorii de succes postasul nostru cel grabit promovat in functia de ghid tursitic a avut un vis. Un vis in care voce ii propunea sa faca un experiment personal, sa incerce ca pentru o vreme sa se comporte ca si cum in orasul sau nu ar exista obiective turistice, sa incerce sa ofere turistilor excursii cat mai interesante fara sa aiba obiective clare de vizitat. "Excursia este obiectivul turistic" i-a mai spus vocea din vis.

Postasul s-a hotarat sa incerce sugestia din vis si a inceput sa isi plimbe turistii ocolind obiectivele importante pe care le vizita pana atunci. Ori de cate ori se apropia accidental de un obiectiv turistic se retragea la timp, ocolindu-l.

A fost destul de dificil pentru postasul din povestea noastra sa (re)invete si sa (re)descopere ca drumul intre punctele A si B nu este obligatoriu sa fie cel mai scurt, ca partea cea mai interesanta a unei excursii poate fi pregatirea si anticiparea locurilor ce vor fi vizitate, ca scopul unei excursii nu este eficienta. Dar mai ales cel mai dificil i-a fost sa invete ca nu toate excursiile sunt la fel, ca unele pot fi spectaculoase, ca altele pot fi banale, ca atunci cand alegem drumurile mai lungi acestea pot fi diferite.

Nu stiu exact cum a mai procedat in continuare insa am auzit ca dupa un timp a devenit un ghid turistic foarte bun despre care turistii aveau doar motive de lauda. Excursiile organizate de el erau lungi, interesante, satisfacatoare si nu mai aveau nimic din graba postasului de alta data.

Iar eu am incalecat pe o sa si v-am spus povestea despre postas asa.