Se spune ca undeva, candva, intr-o tara indepartata, intr-o toaleta publica personajul principal statea confortabil in cabina sa cand deodata a auzit un conspirativ "ce faci?"
A raspuns usor incurcat "bine". A auzit apoi din nou "Ai reusit?". A raspuns la fel de incurcat "Inca nu". Apoi a auzit din nou "Hai ca nu pot sa mai vorbesc, te sun eu mai tarziu, ca este aici un ciudat care imi raspunde la intrebari.
Cum ati descrie intr-un singur cuvant povestea emotionanta de mai sus? "Confuzie"? Poate. "Dialog"? Probabil ultimul lucru din poveste a fost dialogul. "Monolog"? Nu prea, primul care vorbea la telefon avea un dialog autentic, din care insa cel de-al doilea nu auzea decat o parte. Eu l-as numi mai degraba "semilog", pentru a-l delimita atat de dialog cat si de monolog.
Chiar daca suna ciudat ca si cuvant "semilog" poate avea o justificare. Si o sansa. 
Intr-o a doua poveste, intr-un studiu efectuat anul acesta (2010) la Cornell University cercetatorii au incercat sa determine in ce situatii conversationale atentia este distrasa mai tare: liniste (absenta conversatiei), dialog, monolog sau ascultarea doar a unei jumatati din conversatie.
Studiul a gasit diferente semnificative in abilitatea unei persoane de a se concentra pe o anumita sarcina in functie de tipul de conversatie la care era expus (liniste, monolog, dialog sau "jumatate").
Studiul a aratat fara echivoc ca cea mai deranjanta forma este jumatatea de conversatie.
Explicatia oferita de cercetatori pare destul de rezonabila: intr-o situatie normala, cand auzim ambele persoane intr-o conversatie totul are un anumit grad de predictibilitate, creierul nostru primeste informatia completa. Atunci cand primeste doar jumatate din conversatie creierul nostru este pe cont propriu, va trebui sa completeze singur partea de conversatie care lipseste iar asta inseamna efort, perturbarea atentiei, etc.
Din cele doua povesti vorbind astfel de o situatie conversationala distincta poate ca nu mai pare atat de ciudat sa o numim cu un cuvant nou, cum ar fi "semilog".
Iar revenind la povestea initiala dintr-o tara indepartata, da, sigur, a fost vorba doar de un semilog 
semilog
Ce termen interesant. Nu m-am gandit niciodata ca toate conversatiile trunchiate pe care le aud pe strada, in magazine, pe peste tot ar putea avea o denumire. Insa, acum daca stau sa ma gandesc are sens, caci aceste semiloguri sunt parte certa a realitatii noastre.
Preferatele mele sunt persoanele care au hands free si gesticuleaza cu ambele maini vorbind raspicat si convingator. Este ca un dans conversational.
Uneori, atunci cand ma plictisesc sau astept undeva si nu am ce face, imi place sa imi inchipui ce spune cealalta persoana, cea pe care nu o aud.
Odata cu mobilul conversatiile noastre au devenit oarecum publice, o parte din ele cel putin, cea a semilogului, deci un termen care sa denumeasca acest lucru imi pare foarte potrivit.
Post new comment