Nidoterapia

Cand am auzit prima data despre nidoterapie am incercat sa inteleg cu ce se ocupa. Mi-au placut din prima, atat cuvantul 'nidoterapie' cat si ideea generoasa din spatele cuvantului.

Prefixul 'nido' vine de la 'nidus' care inseamna cuib. Peter Tyrer, profesor de psihiatrie la Imperial College of London, autorul 'nidoterapiei' adica al cuvantului + abordarii terapeutice din spatele lui descrie 'cuibul' in urmatorul fel:

"O forma naturala de mediu - un cuib - care adapteaza tot ceea ce se potriveste in el, fie ca este un obiect rotund, fie ca este un obiect ascutit sau piramidal. Nu conteaza ce forma are, se va potrivi intr-un cuib"

Asadar 'cuibul' ar putea fi descris ca fiind un context fundamental in care ne cautam si regasim cu totii, fara teama de a fi judecati, fara teama ca nu vom atinge anumite asteptari. Cuibul este un spatiu care ne primeste indiferent ce forma am avea noi sau gandurile noastre si indiferent ce comportamente am avea.

Intr-o definitie de dictionar nidoterapia este:

Nidoterapia (terapia cuibului) este o terapie psihiatrica experimentala pentru tulburarile grave de personalitate care isi propune sa schimbe mai degraba mediul celui care sufera decat simptomele sau comportamentul.

Am putea vorbi mai departe despre 'cuib' ca si 'cuib social', prietenii, colegii si toti cei care se afla in jurul nostru. Dupa profesorul Peter Tyrer sanatatea noastra mintala si fizica sunt direct influentate de sanatatea, de forma cuibului nostru. Sunt convins ca are dreptate.

Cu nidoterapia profesorul Tyrer ne propune sa ne mutam eforturile de la a schimba persoana la a schimba 'cuibul' persoanei, adica mediul.

Nidoterapia are cinci principii de baza:

1. Colocarea colaterala

   (a privi mediul din punctul de vedere al pacientului)

2. Formularea de obiective realiste privind mediul

   (stabilirea unor obiective clare pentru schimbarea mediului)

3. Imbunatatirea functiei sociale

   (daca obiectivele sunt bune functionarea sociala se va imbunatati; daca nu se imbunatateste este nevoie ca obiectivele sa fie reevaluate)

4. Adaptarea personala si controlul

   (prin nidoterapie pacientul isi asuma principalal responsabilitate pentru program)

5. Integrare largita a mediului si arbitraj

   (a-i implica pe altii, in special un arbitru in rezolvarea schimbarilor care nu sunt dorite de catre altii)

Intr-o forma sau alta cu totii practicam nidoterapia atunci cand incercam sa adaptam mediul in care traim la nevoile noastre, nu trebuie sa fim pacientii profesorului Tyrer pentru asta

Modificam mediul pentru ca pe undeva stim ca si mediul ne modifica. Pentru mine ca persoana mai degraba tactilo-kinestezica decat vizuala toate detaliile cuibului au jucat un rol esential intotdeauna, de la textura panzei cu care este acoperit fotoliul pe care stau pana la greutatea subiectiva a canii de ceai. Senzatia de fit sau misfit cu un anumit cuib (un loc de munca etc) mi-au fost in mare masura construite SI pe aceste detalii ale cuibului. Mai ales pe (im)posibilitatea de a le modifica/influenta eu in mod direct.

Ma intreb daca nu ar trebui sa aplicam mai consistent in viata de zi cu zi ideile lui Peter Tyrer despre cuib si tratamentul cuibului...

Si cum pana si nidoterapia are nevoie de un cuib cel de pe net este aici: www.nidotherapy.com