Tirania pedometrului

Am primit cadou de la jumatatea mea mai buna un pedometru. Pana aici nimic spectaculos, oamenii au tot felul de curiozitati, sa stie cat e ceasul, ce temperatura este afara, ce glicemie au, etc. Eu eram curios sa stiu cati pasi fac in miscarile mele browniene din timpul zilei astfel incat cadoul primit mi s-a potrivit ca o manusa.

Problema cu pedometrul primit cadou este ca nu vorbim despre un pedometru pur si simplu, adica doar un biet dispozitiv care numara pasii ci un pedometru inteligent, cu multa personalitate. Sa va explic ce mi se intampla de atunci.

Primul lucru pe care l-am aflat despre pedometrul meu este ca nu pot sa il opresc. Dap, aparent acest pedometru este de neoprit. Culmea este ca si atunci cand are bateria scoasa (ce-i drept, atunci nu inregistreaza pasii) tine minte tot ce ai facut pana atunci. E ca si cum pedometrul ar fi un fel de ego auxiliar la panda tot timpul.

Pedometrul de care va povestesc tine si un jurnal foarte precis al pasilor facuti sub forma de grafice orare pe care le transmite calculatorului pentru a fi observate (si eventual comentate) de toata familia.

Aici situatia poate degenera foarte usor sub forma comentariilor de genul "Dorele, ne miscam si noi mai cu talent?". Miscare la propriu.

Dupa ce am purtat cateva zile pedometrul cel nou am observat ca este mult mai atractiv sa privesc activitatea pe care o fac in alti termeni decat "pasi". Pedometrul meu este incantat sa imi traduca pasii facuti in tot felul de alte unitati de masura. Kilometri. Mile. Calorii. Pasi aerobici (=pasi facuti incontinuu, fara oprire). Timp petrecut in trafic. Grame de grasime folosite pentru a te deplasa de colo-colo.

Recunosc ca aceasta din urma unitate de masura, oricat parea de kinky la inceput a inceput sa ma cucereasca.

A inceput pur si simplu sa ma fascineze sa vad cat combustibil consum pentru diferite activitati. Am nevoie de doar 7,1 g combustibil pentru a ajunge la cabinet (deci 14,2 g dus-intors). Am nevoie doar de 8,4 g pentru ajunge la Mall sa verific daca "Diverta" n-a tras cumva obloanele pentru a permite unei librarii mai putin lacome sa ii locul. Inca nu, astazi e inca acolo. Apoi o simpla savarina si am facut refill, nu risc sa raman cu rezervorul gol pe drumuri.

Incetul cu incetul am inceput sa imi sortez prietenii si activitatile dupa necesarul de combustibil (in grame) pentru a ajunge la ei. Exista prieteni sub 15 grame, prieteni mai greu accesibili (cei de peste 40 grame combustibil necesar pentru a-i vizita).

Cred ca a venit timpul sa trag un semnal de alarma. Un pedometru (cel putin modelul de pedometru cu care m-am pricopsit eu) este un instrument extrem de perfid. Iti intra in viata intr-un mod aparent obisnuit si incetul cu incetul iti schimba fundamental modul de a gandi. Nu va lasati pacaliti niciodata de banalitatea si inocenta pedometrului.

Pana de curand in zilele ploioase in care in care nu aveam obligatii profesionale sau sociale in mod normal leneveam in fotoliul favorit ca soparla la soare (sau daca vi se pare mai plastic, cam ca doamna Udrea dupa o audienta prelungita la Presedinte).

Acum insa nu mai imi tihneste leneveala. De cand cu pedometrul ceva s-a stricat.

E ceva din interiorul meu, pervertit iremediabil de catre pedometru care ma face sa ma gandesc la graficele frumos colorate care imi spun cati pasi am facut la ce ore. Cu totii cunoastem puterea gandurilor automate negative. Dorele? Si, la un moment dat, infrant, ma imbrac si ies sa dau o tura de cartier. O tura, poate doua. Pedometrul a invins si de data aceasta.

Am o banuiala sinistra ca lucrurile nu se vor opri aici.

Acum cateva zile m-am surprins ca ma uitam cu invidie la un trecator care avea atasata o oglinda retrovizoare superba (nu e domnul cu privire aspra din poza, poza e doar cu scop ilustrativ).

Poate ca trecatorul cu oglinda era doar intre doua retete hipervigilent sau poate era doar un functionar pus sa faca un filaj la vedere.

Sau, cine stie, poate ca de fapt era posesorul unui pedometru inteligent si ca atare avea un alt stil de viata decat oamenii obisnuiti.

Daca tot stiu cu ce viteza ma deplasez, cat combustibil consum in timp real nu ar fi oare bine sa vad ce fac participantii la trafic aflati in spatele meu?

O oglinda retrovizoare ar fi o completare fireasca a pedometrului.

Am inceput sa ma gandesc si la niste anvelope de iarna dar despre asta poate intr-un post viitor.