Sondajul despre oameni fericiti

cand eram tanara, frumoasa si desteapta habar nu aveam ca sunt asa. eram nefericita, iar pentru asta orice pretext - zic eu acum, era bun pentru a fi nefericita. azi nu mai sunt frumoasa frumoaselor, nici atat de desteapta, nici sanatoasa perfect, iar probleme am destule. si totusi, sunt fericita. daca apare ceva ciudat si rauvoitor mai degraba zambesc decat sa imi fac sange rau, iar viata mea,asa cum este ea, cu bune si rele, o consider fericita. o privire obiectiva ar constata oare altceva? nu cred.

de multe ori sunt pe cale sa fac lucruri anapoda, sa sfidez un pic principiile batute in cuie si asta ma amuza ciopios. ma bucur de fiecare data cand constat ca nu sunt rigida, incuiata de tot, , imuabila. ma bucur de greseli, caut cu dinadinsul sa dau cu bata in balta, uneori provoc situatiile sa devina hazlii sau imposibile. surprind prietenii, ii caut si cred ca sunt mult mai flexibila decat eram in tinerete. de multe ori ii detensionez si pe ei. dramatizez mai putin , iar situatiile dificile imi par mai degraba posivilitati de a-mi pune mintea la incercare si de a gasi solutii. cred ca dramatizez mult mai putin ca in tinerete si emotiile mele nu pot fi provocate decat de autentic, adevar.

poate veti crede ca sunt o rasfatata sau o fiinta careia nu ii pasa de nimic. ajut cat pot si o fac adesea. fericirea nu are legatura insa cu nimic din ceea ce se intampla zi d ezi. chiar nu are.

faptul ca dimineata ma trezesc fericita iar altadata ma trezeam trista cred ca are mai multa legatura cu locul din care te asezi cu mintea sa privesti viata, sa o contempli. are legatura cu perspectiva. cu experientele de viata, cu frica sau cu depasirea ei, cu mintea limpede cu care dai la o parte falsele probleme si nu mai consideri necesar sa paltesti un tribut de teama si anxietate pt a merita bucuria.

Oamenii se declara nefericiti pentru ca se raporteaza mereu la ce nu au, si isi doresc lucruri de care in fapt nu au nevoie, si pentru ca nu stiu comunica, nu se stiu defini decit prin raportarea la restul lumii si la chestii materiale.
Eu sint tot mai fericita in ultima vreme, de cind am reusit sa deblocam relatia cu partenerul, de cind ma culc si ma trezesc cu iubitul care ma tine in brate, si catelul e si el cu noi in pat si dormim toti linistiti. Amindoi sintem de acord ca de fapt nu ne trebuie toate rahaturile pe care ni le baga pe git societatea de consum, si incercam sa ne simplificam viata renuntind la lucrurile inutile.
Ce incerc sa spun e ca (dincolo de cazuri sociale, de depresii si de situatii de saracie crunta), cam cu totii avem capacitatea de a fi fericiti, atita vreme cit invatam sa ne traim viata in limitele ei normale pentru cine sintem noi.

spun "mai" fiindca odata am fost sau am crezut ca sunt fericita facand lucrurile care imi dadeau linite, stabilitate emotionala...(dansam, calatoream, dornica de a face lucruri noi dar care sa nu depaseasca limitele principiale, ma bucuram de orice lucru marunt).

asta pana cand m-am implicat acum 3 ani intr-o relatie profunda cu un prieten apropiat(eu fiind casatorita) in care am avut incredere si care m-a dezamagit de la inceput, dar pe care l-am acepeptat asa cum era, fiindca sentimentele mele mereu au fost destul de puternice si am cedat mereu, facand anumite compromisuri...

dar imi dau seama ca totul a fost o iluzie..chiar si prietenia in care am avut incredere..acum nu mai cred in nimic, sunt apatica, dezamagita,inchisa si nu pot sa redevin ceeea ce am fost odata...

oare o sa reusesc sa mai fiu la fel?

nici eu nu sunt fericit sunt trist departe de casa si am pierdut si orelatie dupa 6 ani, ma simt vinovat si am mai reusit sa rad cu pofta si din suflet de aproape 3 luni.... asta e se pare ca singuri ne facem nefericiti fara sa ne dam seama... Acum doar incerc sa gasesc o cale de scapare din tot ast asi simt ca nu mai am puteri nici sa lupt ...c:(

fericirea este un lucru la care merita sa tinzi (oricum nu o sa obtii niciodata ) dar e important e sa te orientezi pozitiv..

deci contraterapie productiva

si eu sunt nefericita...

e o stare cumplita care nu -ti lasa bucuria de a fi fericit pentru ceea ce merita...si,parca daca ma straduiesc sa ies din starea asta sunt falsa,nu sunt eu...

si nici emotia sarbatorilor nu m-a cuprins si nici bucuria nu m-a coplesit ..nimic din ce ar fi putut sa ma iveasca nu a reusit..
sper sa-mi revin repede..sper...

dar,cuuuuuuuuum???

Multumesc pentru urari, eu sunt printre cei fericiti sau macar printre cei saraci cu duhul care doar cred ca-s fericiti haha

Dupa 4 luni pline de optimism si de semnaturi si acte, ieri am primit vestea ca nu am primit creditul pentru casa in care ne-am mutat deja, cu catel si mai putin cu purcel ca-i post acuma

Nefericita? Nah, dezamagita dar doar atat, starea de bine interior e testata cand ne e mai rau si nu atunci cand soarele straluceste si mieii zburda fara griji.

Chiar si-n disperarea cea mai mare un zambet timid, o manuta de copil, o crenguta zen intr-un parc, reusitele si frumusetea vietii de pana acum, toate astea te mangaie si te obliga sa spui "sunt fericit, doar ca nu mi-a iesit chiar cum am planificat".

Cum s-or descurca altii insa, cu probleme intr-adevar grele? Pana sa aflu doresc si eu ca simplu vizitator bucurie, inocenta, intelepciune si incredere tuturor celor care le au sau nici macar nu si le doresc

Multumesc pentru stirile ce-mi vin pe email si pentru toate eforturile voastre de a insanatosi nefericirea tuturor. Sarbatori cu bine!

Cu respect, T.

Ehe dupa cum ziceam nefericirea va castiga......mi-a zis tu sa nu ma pripesc cu concluzile dar eu am luat in considerare lumea in care traim...una cu prea multe lucruri neplacute..deci nefericite.Nu pot zice ca sunt fericita ca am avut dreptate,de fapt imi pare chiar rau a vad ca atata lume e nefericita sper ca in noul an va fi mai multa lume feicita