Una dintre distractiile mele cand ies la plimbare este sa ma uit la gentile oamenilor. Nu ma suspectati de fetisuri, va explic imediat.
M-am gandit intotdeauna la geanta (sacosa, poseta, rucksacul) pe care o poarta cineva este un fel de "asta sunt eu si asta as vrea sa stii tu despre mine".
De ex. cu genti elegante, stylish si neverosimil de scumpe. E ca si cum purtatorul/purtatoarea ar spune "eu sunt elegant(a), stylish si apartin unei elite".
Sau genti care le imita pe cele scumpe. Ca si cum ar spune "Asta as vrea eu sa fiu, asta as vrea sa crezi tu despre mine"
E ca si cum geanta ar fi rezultatul unui laborios test de personalitate care are nevoie doar de cineva dispus sa il citeasca cu voce tare.
Oare ce ar putea spune o geanta butucanoasa, din piele groasa ca de ham de cal, cu cusaturi cu fir de piele? "Sunt un supravietuitor" ? 
Eu cred ca geanta spune mai multe despre posesor decat orice alt obiect vestimentar sau de podoaba. Pentru ca nicio geanta nu se afla niciodata accidental in viata posesorului. Pantofii poate, umbrelele adesea, paltoanele cu siguranta insa gentile nu mint niciodata despre posesor.
Daca ma gandesc bine cred ca mi-am cumparat de vreo doua ori pantofi care nu imi placeau cu adevarat pentru ca trebuia sa plec atunci cu niste pantofi din magazin. Cu o geanta niciodata nu trebuie sa pleci undeva daca nu iti place. E simplu. Daca totusi pleci cu ea inseamna ca are ceva din tine, cel putin din starea de spirit pe care o ai in acel moment. 
O geanta este un obiect care isi insoteste posesorul pe o perioada mai lunga de viata decat pantofii, iar uzura gentii indica mai subtil (si probabil mai profund) personalitatea posesorului. La pantofi e relativ simplu, cum se tocesc, interior/exterior, daca are un mers neglijent, etc, n-ar fi prea multe. Uzura gentii spune mult mai multe despre proprietar decat uzura pantofilor...
Ca fericit posesor al mai multor genti, din materiale diferite, din timpuri diferite, simple sau complicate, pot sa spun ca atunci cand ma gandesc ce geanta sa aleg pentru a merge la plimbare chiar daca nu am un motiv rational preferinta mea e clara pentru o geanta anume.
Pot presupune ca la fel se intampla si cu ceilalti, asa ca imi place sa incerc sa parcurg drumul invers, plecand de la imaginea gentii si sa ajung la preferinta. Un fel de reverse engineering, daca vreti 
Un interesant exercitiu de empatie in care incerc sa imi raspund la intrebarea "cum ar trebui sa fiu sau sa ma simt ca sa imi placa/sa prefer aceasta geanta?"
Incercati, s-ar putea sa va placa 
Nu sunt de acord Chestia
Nu sunt de acord
Chestia asta se aplica doar oamenilor care cred (constient sau inconstient) ca o geanta are ceva de zis despre ei. Nu vad de ce pantofii pot fi luati la repezeala si o geanta nu. Uneori trebuie sa cari lucruri dupa tine si, neavand in ce sa le cari, iei o geanta sau un rucsac. Multi prefera sa isi ia la repezeala o geanta ieftina si sa isi investeasca resursele in alte lucruri prin care ei cred ca se pot exprima: o masina (ce spune un Porsche rosu despre tine?), o bicicleta, o excursie in Dubai (nu e frumos sa te lauzi la toti prietenii ca ai fost in Dubai?), o pereche de incaltaminte, un scaun, un meniu la KFC...).
re: Credeam ca-s singura
nope, suntem legiuni
INTERESANT
Credeam ca-s singura care se gandeste la chestia asta (cu gentile) si am fost foarte incantata sa aflu ca nu:)
Ideea mi-a venit observand ca am o "colectie" intreaga de genti si totusi aleg sa port aproape tot timpul una anume... Perioade lungi de timp, folosesc cate una si aceeasi geanta. Am observat ca gentile pe care le port (le prefer) au cam aceleasi caracteristici si m-am intrebat ce sta indaratul alegerilor mele. De ce mi-am cumparat tot felul de genti ciudate si/sau frumoase cand, defapt continui cu lunile, cu anii, sa port acelasi geanta cu care ma simt bine. M-am intrebat daca fac asta datorita comfortului dat de obisnuinta sau este mai mult de atat. Am ajuns la concluzia ca... da
(adica si una si alta: si comfortul obisnuintei dar si un anume mesaj pe care-l transmit celorlalti)
Ani de zile am purtat o geanta imensa, tip rucksac, din piele groasa (nu chiar ca de ham, dar aproape...), rosie-visinie (o culoare superba, speciala, magnetica)... o geanta care atragea atentia, peste care nu puteai trece cu privirea, nu puteai sa nu o observi, nu puteai face abstractie de ea:) Era simpla de tot, sofisticata prin simplitatea ei, robusta si... vizibila; imi incapea in ea... toata casa:)
Oare ce voiam sa transmit, m-am intrebat...
"ATENTIE, car lucruri inutile cu mine, dar o fac cu stil"?
"ATENTIE" am o putere de cuprindere/de a cara/ de a suporta... neobisnuita"?
"ATENTIE, sunt o supravietuitoare... mai neobisnuita, asa"?
Cred ca era cate ceva din toate cele de mai sus...
Intre timp mi-am schimbat geanta de zi cu zi cu alta, tot tip rucksac, neagra, simpla, din piele mai moale, mai mica, mai discreta... sa arate asta ca am obosit, oare?
Interesant exercitiul de empatie, il iau cu mine, azi, la plimbare.
Post new comment