Acum mai multi ani am mers cu un bun prieten, tot terapeut, la unul dintre "targurile de psihologie". Plimbandu-ma prin targ l-am vazut pe prietenul meu asezat intr-o taraba New Age cu o doamna mai in varsta care facea tot felul de pase magice asupra lui. Prietenul meu curios, prietenos, politicos, burlac nu putuse rezista cantecului milfic de sirena a dnei cu energia Kundalini.
L-am tachinat pana ne-am plictisit amandoi apoi ne-am continuat separat drumul prin targ. La un moment dat, trecand din nou pe langa taraba de New Age doamna m-a intrebat daca nu vreau sa imi spuna o poveste. Imi plac povestile, asa ca am acceptat fara rezerve invitatia. Dar ca sa imi spuna o poveste trebuia sa ma asez pe scaun, pe scaun trebuia sa stau intr-o anumita pozitie, ca sa se scurga energia Kundalini, asa ca m-am trezit cu mainile deasupra capului, cu doamna cu voodoo-ul peste mine si cu prietenul meu trecand intamplator pe acolo, razand satisfacut ca ma vede si pe mine in aceeasi pozitie in care il surprinsesem si eu. In mod evident, doamna in varsta stia sa vanda.
Mi-am adus aminte de patania aceasta azi dimineata, aproape fara nicio legatura
cand am citit un articol aparut in Adevarul, la care am fost rugat sa raspund si eu la cateva intrebari despre meditatie.
Am raspuns cu placere iar cate ceva din raspunsurile mele, mai mult sau mai putin in forma in care le-am dat eu, au aparut in materialul respectiv, pe care il puteti citi aici:
http://www.adevarul.ro/societate/viata/Meditatia-intre_credinta_si_cerce...
Lectura placuta! 
Post new comment