Despre socializare online si poze

Astazi un domn de la Adevarul m-a rugat sa raspund la cateva intrebari despre retelele sociale, daca prezenta pe acestea inseamna socializare sau, dimpotriva, izolare.

Mi s-a parut o intrebare un pic ambigua, sau, in orice caz, incomplet formulata. Pentru o persoana deja izolata social prezenta in retele de socializare reprezinta, evident, un lucru bun. E mai mult decat nimic.

Pentru o persoana unde socializarea online inlocuieste practic socializarea reala, fata in fata, aceasta inlocuire nu e buna.

Interlocutorul meu de la capatul firului (nu e oare ironic sa vorbesti despre pericolele socializarii online cu cineva pe care nu l-ai cunoscut si probabil n-ai sa-l cunosti niciodata fata-in-fata? ) era destul de directiv in intrebarile sale, ca si cum ar fi vrut de la mine mai degraba confirmari decat raspunsuri reale. Poate a fost doar o proiectie de-a mea...

Cea mai dificila parte a povestii cu semi-interviul telefonic nu mi s-au parut intrebarile ci trimiterea unei poze. Mi-am dat seama ca nu am nici o poza la indemana. Sau in orice caz nu una care sa apara la gazeta.

Am scormonit pe harddiskul calculatorului, am gasit multe poze de-ale mele de a caror existenta si uitasem dar nici una potrivita.

Asa ca singura idee care mi-a venit a fost sa ies afara, in strada, sa ma stramb la soarele primavaratec si sa imi fac o poza. Nu va spun pe ce m-am rezemat ca sa fac poza si n-o sa ghiciti niciodata

Pana la urma totul s-a terminat cu bine, in ziar a aparut aproximativ ce am spus eu la telefon, poza cu strambatura la soare a aparut si ea si cu ocazia asta am prins si putin soare.

Ce as fi putut sa imi doresc mai mult? Eventual sa arunc un ochi pe feisbuc ca sa vad ce s-a mai intamplat cat timp am pierdut vremea pe afara ca sa-mi fac poza...