Partide, manifeste si granite

Mircea Popescu ne propune o noua trilema si anume aceea a unui nou partid conservator. Nu stiu daca ideea i-a venit in urma recentelor dificultati de imagine pe care le are mogulul conservator sau doar se intampla ca acum, in sezonul asta sa fie mai mult interes pentru partidele conservatoare.

Nu am sa comentez povestea cu mogulul, mie imi este simpatic Dan Voiculescu, cel putin in calitatea lui de blogger, asa ca as fi subiectiv.

Insa nu despre politica vreau sa vorbesc, nu e profilul Psihoterapie Net. Ci despre felul in care daydream-ul dlui Popescu despre un partid politic incearca sa clarifice granitele.

Un proverb nemtesc spune ca "gardurile bune fac vecini buni".

Granitele dintre indivizi si din relatii reprezinta un subiect fierbinte si care apare foarte frecvent in discutiile dintr-un cabinet de psihoterapie. Din experienta mea personala majoritatea oamenilor au ocazional sau frecvent dificultati in a-si clarifica, construi, respecta granitele. De aici si multe probleme.

Unul dintre lucrurile interesante esentiale la un partid politic este pe unde si cum vede granitele. Sunt clare, sunt ferme? Sunt mai relaxate? Tolereaza ambiguitatile si abuzurile in relatii?
Cum reglementeaza granitele dintre indivizi si Stat?

In schita din Trilema mie granitele mi se par foarte clare. Nerealist de clare.

Tot citind la manifestul dlui Popescu (care mie, ca cetatean liber si lipsit de obligatia etichetelor, mi se pare mai un manifest mai degraba liberal decat conservator, si poate pe alocuri cu parfum usor anarho-liberalist ) m-am tot intrebat cui i s-ar potrivi. Cine ar fi in targetul manifestului adica.

Cei carora le plac granitele clare? Dupa cum va spuneam cred ca acestia sunt foarte putini. Cei care au o relatie de love-hate cu Statul si ar vrea sa il iubeasca din nou? Ma numar printre ei dar si aici cred ca sunt(em) foarte putini.

Ajungand la sfarsitul schitei unui posibil partid conservator propus in Trilema teleologul si utilitaristul din mine s-a trezit meditand la urmatoarea idee: ce ar putea face un blogger singuratic (scuzati pleonasmul) ca daydream-ul lui sa devina daydream-ul multora? Un pic mai multa visare pentru cat mai multi?

Adica platforma unui partid politic din lumea reala, cum ar veni