Engleza a devenit treptat de-a lungul timpului limba internationala de facto, ucigandu-si in tacere, cu superficialitate si cu seninatate toti competitorii traditionali, franceza, germana, rusa. Nu mai vorbim de proiecte (pro)venite dintr-un internationalism bolnavicios, gen esperanto, pe acelea nu le-a ucis engleza, s-au nascut ele moarte.
Probabil ca nu sunt singurul care se intreaba retoric din cand in cand de ce engleza. De ce nu o alta limba, cu mai putine verbe neregulate, cu mai multa expresivitate, eventual cu o scriere fonetica si nu etimologica.
Sigur, pot sa imi dau si eu raspunsuri simple cum ca alte limbi nu au la fel de multe avioane de vanatoare, alte limbi nu decid care sunt "axele raului", alte limbi nu tiparesc bancnote cu circulatie universala.
La aceasta intrebare importanta "de ce engleza e potrivita ca limba internationala" incearca sa raspunda si imaginea de mai jos. 

ananas vs. mar in haine de con de pin
Am o idee de ce engleza si nu alta, dar nu stiu daca mai conteaza, ce stiu este ca mie imi place engleza, engleza aceea pura si jucausa, nu neaparat globish-ul de acum.
Ce haios! Insa, daca stai sa te gandesti, cine este mai creativ? Englezul care a decis sa descrie fructul si sa ii spuna un fel de mar care arata ca un con de pin sau toate celelalte limbi care pur si simplu au preluat denumirea stiintifica a fructului de la Ananas comosus?
Mie personal imi place mai mult varianta descriptiva a fructului, pentru simplul motiv ca este grafica si stimuleaza imaginatia. Insa, pe de alta parte mie imi place engleza, asa ca opinia mea se poate sa fie pur si simplu o rationalizare menita sa imi sustina preferinta.
Dar tot mar in haine de con de pin este mai fain!
Post new comment