De ce pacientii cauta o a doua opinie?

Am gasit un articol unde un chirurg ridica o intrebare interesanta: de ce pacientii cauta o a doua opinie?.

Articolul se refera la pacientii de chirurgie, cei care se confrunta cu posibilitatea unei interventii chirurgicale insa cred ca ideile de acolo pot fi usor portate si intelese si in contextul psihoterapiei.

And I’m not going to critique other physicians work, however it’s all in the presentation. It really is incumbent upon us as physicians to let people know exactly what it is they are in for, as best as we can. We need to describe reasonably foreseeable risks. If there is a risk that occurs, one in one million or risks that we cannot, yet even conceive of, we are not held responsible for that.

Persoanele care ajung intr-un cabinet fie medical fie de psihoterapie vin cu un set de preconceptii, de informatii incomplete, gresite sau organizate gresit legate de problema pe care o au. O parte din jobul medicului sau al psihoterapeutului este aceea de a clarifica aceste preconceptii sau informatii eronate. Am avut de atatea ori acest dialog in cabinet:

"Domnule doctor, puteti sa imi spuneti ce face medicamentul X pe care il iau eu?"

"Nu sunt medic, sunt psiholog, ar trebui sa il intrebati pe medicul care vi l-a prescris."

"L-am intrebat insa mi-a pus reteta in brate si m-a dat afara."

Asta legat de medici. Insa exista si psihoterapeuti care procedeaza exact la fel. Persoane care au inceput o psihoterapie si care dupa o serie - mai lunga sau mai scurta - de sedinte de psihoterapie fara efecte vizibile pareau total descurajate. Atat de descurajate incat intelegeam ca era aproape un accident ca mai vorbeau cu inca un psihoterapeut, cu mine adica.

Din discutiile cu persoanele respective imi dau seama ca descurajarea vine in special din sentimentul lipsei de perspectiva si de absenta a optiunilor. Ca acele persoane nu discutasera niciodata la inceputul (si in timpul) psihoterapiei optiunile pe care le au. Ca nu aveau obiective clare in terapia lor, ca nu intelegeau beneficiile si (mai ales) costurile fiecarui obiectiv...

Asa ca nu pot decat sa fiu 100% de acord cu chirurgul care a scris articolul despre cea de-a doua opinie:

You do have options, find someone who is willing to explain those options to you and respond accordingly.

Eu cred ca o a doua opinie este binevenita in psihoterapie in cel putin doua situatii:

• cand, la inceputul terapiei optiunile si obiectivele sunt neclare si psihoterapeutul nu se oboseste sa le clarifice
• cand, dupa un numar rezonabil de sedinte progresele in directia obiectivelor sunt la fel de neclare si psihoterapeutul nu pare sa fie deranjat de acest lucru.

Fireste, cele de mai sus sunt valabile din perspectiva psihoterapiei scurte, orientate pe probleme si solutii. Despre celelalte forme de psihoterapie...numai de bine