Aceeasi psihoterapie cu alta palarie sau despre delimitari colegiale

Pana acum am auzit/citit de multe ori cum coachingul ar fi "aceeasi psihoterapie cu alta palarie".

Nu stiu daca lucrurile stau chiar asa, eu nu fac coaching insa m-a intrigat/amuzat dorinta unor colegi de a se "clarifica" fata de coaching.

Altii mergeau chiar mai departe, exprimandu-si parerea cum ca un coach ar fi doar un fel de "psihoterapeut incomplet", o persoana care ofera servicii asemanatoare cu consilierea/psihoterapia dar fara sa aiba calificarea si acreditarea necesare unui psihoterapeut. Am trecut de fiecare data peste aceste iesiri la rampa zicandu-mi in gand "de-ale psihoterapeutilor".

Astazi insa am avut nesperata ocazie sa vad cam acelasi fel de "iesire la rampa" dar de data aceasta din partea opusa a rampei, mai precis din partea unui domn care face coaching si care este suparat pe psihologi/psihoterapeuti.

Domnul cu pricina isi exprima supararea pe blogul propriu cam asa:

"Multi coach-i veniti din cabinete de psihologie fac mai mult rau decat bine amestecandu-le."

Aha. Deci coach-ul bun trebuie sa vina din uzine, fabrici, etc. dar NU din cabinete de psihologie. Nush' de ce, dar cu ocazia asta mi-am adus aminte de dl. Iliescu cu partea aceea de discurs despre "intinarea idealurilor revolutiei".

E clar. Acum am inteles. Daca imi voi alege vreodata un coach voi avea grija ca acesta sa fie pur si dur si sa nu aiba nicio legatura cu psihologia.