zi, 13 august este Ziua Internationala a Stangacilor. Ca stangaci imi aduc aminte mai intotdeauna de aceasta zi. Si daca nu, imi aduc aminte altii.
De data aceasta a fost o doamna care printr-un comentariu m-a avertizat ca intr-un post de-al meu mai vechi se afla o inexactitate: prima zi a stangacilor nu a picat intr-o marti ci intr-o vineri. Am verificat, avea dreptate, am corectat, case closed 
Si apropos de stangaci, de curand am avut o experienta usor amuzanta care mi-a re-confirmat ca a fi stangaci nu este neaparat un lucru rau. 
Mi-am luat un aparat de fotografiat si in dorinta de a face poze pe strada i-am atasat un handstrap care fixeaza aparatul ferm de mana. Cu alte cuvinte aparatul este legat de mana, care devine temporar inutilizabila la alte activitati. Scarpinat etc. 
Evident, aparatul foto este facut de dreptaci, intr-o lume a dreptacilor, pentru dreptaci. Asa ca nu poate fi folosit decat cu mana dreapta. Tot timpul cu mana dreapta. Forma lui, butoanele esentiale sunt asezate pentru a fi folosit cu mana dreapta. Fapt care imi lasa libera mana stanga. Cu care pot sa fac orice doresc, ca doar de asta este mana mea dominanta
Asa ca, cel putin in partea cu aparatul foto atasat de mana dreapta nici nu este asa de rau sa fii stangaci. Ba as zice ca e chiar mai bine.
Iar in aceasta nota optimista vreau sa urez la multi ani tuturor stangacilor care trec din cand in cand pe la Psihoterapie Net.
Celor cca. 5000 stangaci unici pe luna cum ar veni 
sint chiar mindra ca sint stingace
Nu doar ca nu mi-e rusine, sint chiar mindra ca sint stingace. Cind eram adolescenta (si imi era rusine cu "stingacia" mea), am avut sansa sa am un profesor care i-a spus mamei mele ca auzise el pe undeva ca oamenii stingaci sint speciali (i.e mai inteligenti decit ceilalti), si ca, cunoscindu-ma pe mine, acum crede asta.
Din fericire, asta a venit la un momentul ideal: aveam vreo 13-14 ani, si era genul de chestie de care aveam atunci nevoie (dincolo de complexul inaltimii- mai degraba al lipsei ei-, al ochelarilor cu sticla groasa, samd - a propos, stingacia merge adesea mina in mina cu miopia)-mai ales ca in toate limbile pe care le cunosc cuvintul 'stingaci' este sinonim cu prostut si impiedecat...
Intre timp m-am indoit de multe chestii, am dat in depresii, fobii, atacuri de panica, dar am ramas in continuare mindra de a fi stingace. Mai mult, imi sint simpatici a prioric stingacii, si de multe ori, cind cunosc pe cineva care mi se pare "special", intreb "nu cumva esti stingaci"? In multe cazuri se confirma (sau am intilnit cazurile de "as fi vrut eu sa fiu, dar nu m-a lasat mama/scoala").
Una peste alta, a fi stingaci nu e deloc un handicap - as zice e chiar un "extra" in viata. Dar recunosc ca ma deranjeaza faptul ca 'diferenta' noastra nu este recunoscuta mai mult, si nu gasim foarfeci, deschizatoare de conserve, aparate foto, computere cu mouse pe stinga, chiar si pixuri pentru stingaci in magazinele de rind (doar in cele speciale de pe internet).
Ultima chestie: sint de parerea clara ca avem un avantaj la condusul masinii (pe continent, nu in Anglia): shimbam vitezele cu dreapta, ceea ce ne lasa volanul in voia miinii stingi, asupra careia clar avem mai mult control (ar fi interesant de citit niste statistici legate de accidentele cu pierderea controlului volanului, separat pe stingaci si dreptaci, corectind pentru proportia lor in populatie).
La multi ani!!!
La multi ani!!!
Post new comment